Încă din luna aprilie 2018, în mass-media ruse au apărut o serie de informații potrivit cărora comandantul Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN), amiralul Aleksandr Vitko, ar urma să parăsească această funcție, pentru a fi numit într-o funcție superioară, probabil cea de locțiitor al comandantului-șef al Forțelor Navale. Ca succesor al acestuia era anunțat viceamiralul Aleksandr Moiseev, care deținea funcția de locțiitor al șefului Statului Major General al Forțelor Armate.

 În urma unei intâlniri oficiale cu guvernatorul orașului Sevastopol, Dmitrii Ovsiannikov, pe 21.05.2018, viceamiralul Aleksandr Moiseev a declarat următoarele: “Începând cu data de 14 mai, în conformitate cu ordinul ministrului apărării, am preluat funcția de comandant al FRMN”. Potrivit precizărilor sale, activitatea flotei va rămâne aceeași, fără să fie efectuate modificări esențiale după schimbarea conducerii. “Dezvoltarea FRMN se realizează în cadrul programului de stat pentru înzestrare existent, ca parte a Regiunii Militare Sud”, a declarat Moiseev, precizând că “sosirea unui nou comandant al flotei nu schimbă în mod radical aceste probleme.

Discuțiile cu guvernatorul Dmitrii Ovsiannikov s-au referit la Strategia de dezvoltare a Sevastopolului și Planul General al orașului, despre care Moiseev a spus că sunt procese necesare pentru promovarea intereselor orașului federal Sevastopol, în care se află și militarii FRMN.

Viceamiralul Aleksandr Moiseev a recunoscut că a sosit mai demult în Sevastopol și că înainte de preluarea funcției a participat la defilarea din 09 mai și la sărbătorirea a 235 de ani de la înființarea flotei.

Înlocuirea comandantului FRMN trebuie interpretată, în primul rând, ca o avansare a amiralului Aleksandr Vitko, unul dintre artizanii preluării pașnice a Peninsulei Crimeea în primăvara anului 2014.

Aflat la conducerea FRMN din 15 aprilie 2013, Aleksandr Vitko a avut o contribuție decisivă la blocarea armatei ucrainene în Crimeea, preluarea parțială a personalului și tehnicii acesteia, precum și rezolvarea problemelor ulterioare.

Potrivit unui anunț al Ministerului Apărării al Ucrainei, comandantul FRMN le-a adresat un ultimatum militarilor ucraineni să se predea până pe 04 martie 2014, la ora 05.00, amenințând că, în caz contrar, toate unitățile și subunitățile din Peninsula Crimeea vor fi atacate. La vremea respectivă, Statul Major al FRMN a dezmințit această știre, apărută în mass-media ucraineană.

Pe 04 martie 2014, Aleksandr Vitko a vizitat Statul Major al Forțelor Navale ale Ucrainei. În ziua următoare, biroul procurorului general al Ucrainei a declanșat procedura penală împotriva acestuia, fiind acuzat de incitare la trădare și organizarea de sabotaje împotriva militarilor ucraineni. Ministerul rus al Apărării a calificat această inițiativă drept “o provocare ce vizează destabilizarea situației din Crimeea“. Potrivit declarațiilor adjunctului ministrului apărării, A.I. Antonov, “comandantul FRMN își exercită îndatoririle în mod legal, în strictă conformitate cu acordurile ruso-ucrainene privind dislocarea flotei ruse pe teritoriul Ucrainei și cu Charta Forțelor Armate ale Federației Ruse“. Pe 12 martie 2014, o comisie de anchetă din Federația Rusă a deschis o anchetă penală în ceea ce privește deciziile ilegale ale Biroului procurorului general din Ucraina împotriva lui Aleksandr Vitko, iar comandantul FRMN a obținut statutul de victimă. Pe 17 martie 2014, Aleksandr Vitko a fost inclus pe lista persoanelor împotriva cărora Uniunea Europeană a impus sancțiuni. A fost remarcat rolul său în “conducerea trupelor ruse care au ocupat teritoriul Ucrainei”. Pe 19 martie 2014, a avertizat Forțele Navale ucrainene împotriva folosirii violenței. “Vreau să-i avertizez, și în primul rând pe personalul Forțelor Navale ucrainene, să nu dea Dumnezeu ca cineva să  tragă un cartuș! Armele nu sunt jucării! Le cer să înțeleagă asta cuvânt cu cuvânt”, a declarat Aleksandr Vitko. Pe 20 martie 2014, a vizitat nava de luptă Slavutici a Forțelor Navale ucrainene, unde, potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, a adresat un ultimatum personalului pentru a părăsi nava și a se deplasa în Ucraina sau pentru a trece sub pavilionul FRMN.

În urma anexării Peninsulei Crimeea, pe 05 mai 2014, Aleksandr Vitko a fost avansat la gradul de amiral, prin decret al președintelui Federației Ruse.

Pe de altă parte, numirea în acestă funcție a viceamiralului Aleksandr Moiseev, nu trebuie interpretată ca o retrogradare.

În actualul context geopolitic, FRMN a devenit mai vizibila decât Flota de Nord sau Flota din Oceanul Pacific, deși nu dispune de submarine strategice cu propulsie nucleară. Rolul jucat de aceasta în ultimii ani în Marea Neagră și în Marea Mediterană a fost decisiv în promovarea intereselor Federației Ruse.

Trebuie menționat și faptul că în subordinea comandantului FRMN se află Gruparea navală operativă din Marea Mediterană, care îndeplinește misiuni în contextul situației tensionate din Siria. În ultimele luni, aceasta a fost întărită și include peste 15 nave de suprafață și submarine aparținând FRMN și Flotei din Marea Baltică. În prezent, în estul Mării Mediterane se află patru fregate și două submarine din înzestrarea Flotei din Marea Neagră și o fregată din dotarea Flotei din Marea Baltică. Două dintre fregate (Amiral Grigorovici și Amiral Essen) și cele două submarine (VelikyNovgorod și Kolpino) sunt purtătoare de rachete de croazieră de tip Kalibr, fiind dotate cu complexe Kalibr-NK și respectiv Kalibr-PL. În baza unui ordin recent al președintelui Vladimir Putin, în perioada următoare, în Marea Mediterană se vor afla în permanență nave de suprafață și submarine înzestrate cu rachete de tip Kalibr.

Probabil, viceamiralul Moiseev a fost desemnat să conducă FRMN într-un astfel de context, ținând cont de experiența dobândită de-a lungul carierei sale militare, desfășurată, îndeosebi pe submarine, la Flota de Nord. În anul 1987, și-a început activitatea în cadrul Flotei de Nord, ca inginer al grupului de calcul al unității de luptă radiotehnice. În anul 1994, în funcția de prim-locțiitor al comandantului submarinului strategic K-18 Karelia, a participat la primul marș la Polul Nord din istoria modernă a Federației Ruse. Pe 07 iulie 1998, a comandat submarinul K-407 Novomoskovsk, atunci când, de la bordul submarinului, aflat în imersiune în Marea Barents, au fost lansați pentru prima oară, cu o rachetă purtătoare Știl-1, doi nanosateliți comerciali germani, Tubsat-N și Tubsat-N1. În perioada 2003-2007 a fost șef de stat major la Divizia 31 Submarine de la Gadjievo (Regiunea Murmansk), iar în perioada 2007-2009 a comandat această divizie. În perioada 20 septembrie – 14 noiembrie 2007, în calitate de comandant al marșului submarinului K-114 Tula, a asigurat testarea cu succes a sistemului de rezervă de conducere în luptă a Forțelor Nucleare Strategice ale Federației Ruse. În anul 2008, a condus transferul submarinului K-44 Riazan de la Flota de Nord la Flota din Oceanul Pacific, realizată în imersiune pe sub gheața Oceanului Arctic. A participat la 13 marșuri și misiuni de luptă, conducând testarea de noi armamente. De asemenea, a participat la pregătirea și executarea a 23 de lansări de rachete balistice. În perioada iunie 2011 – aprilie 2012 a îndeplinit funcția de locțiitor al comandantului Forțelor de Submarine ale Flotei de Nord, iar în perioada 2012-2016 a fost comandant al acestor forțe. În perioada 05 aprilie 2016 – decembrie 2017, a îndeplinit funcția de șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului Flotei de Nord. Din 22 noiembrie 2017 și până în prezent, a fost locțiitor al șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse.

Notă: Materialul a fost scris pe 22.05.2018.

Surse întrebuințate: mil.ru, tass.ru, ria.ru, wikipedia.org.