Marchează simultan zeci de ținte, se apropie de ele cu o viteză de două mii de kilometri pe oră și revarsă asupra adversarului tone de trotil. Recent, experții de la una dintre cele mai importante publicații occidentale cu orientare militară, Military Watch, au recunoscut avionul rusesc multirol de vânătoare-bombardament de tip Su-34 drept cel mai eficient avion de atac din lume.
Avionul Su-34 a fost introdus oficial în înzestrarea Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse în anul 2014. Acesta a fost întrebuințat pentru prima data în condiții reale în timpul operației de impunere a păcii din Georgia, în august 2008. O celulă de avioane Su-34 a bombardat pozițiile armatei georgiene și “a orbit” radarele de apărare antiaeriană, cu ajutorul containerelor de război electronic Hibini. Eficiența avioanelor i-a surprins nu numai pe liderii militari georgieni, ci și conducerea NATO, care urmărea îndeaproape evoluțiile din regiune.
Cu toate acestea, avioanele Su-34 și-au demonstrat întregul lor potențial și calitățile de luptă remarcabile în timpul operației militare din Siria. Acestea a fost aruncate imediat în luptă, încă din toamna anului 2015, și de atunci bombardierele Su-34 au fost eroii permanenți ai rapoartelor operaționale ale Ministerului rus al Apărării.
Loviturile cu rachete și bombe ale avioanelor Su-34 au lichidat sute de militanți și pe liderii lor, au distrus zeci de posturi de comandă fortificate și depozite de arme pentru teroriști, precum și coloane de camioane cisternă cu petrol și de vehicule blindate. Sistemele moderne de ochire și sistemele de ghidare ale avioanelor permit utilizarea rachetelor aer-sol, a bombelor dirijate și convenționale “cu precizia bijuteriilor”.
În plus, datorită manevrabilității ridicate și a vitezei orizontale, avionul de vânătoare-bombardament este capabil să ducă o bătălie aeriană și să execute misiuni de asalt. În arsenalul avionului Su-34 se găsește o pușcă automată GS-301, cu calibrul de 30 milimetri, iar sub acesta pot fi prinse rachete de aviație cu rază medie și scurtă de acțiune. Radarul de bord detectează țintele aeriene mari de la o distanță de până la 250 de kilometri.
După ce în noiembrie 2015, un avion de tip F-16 al Forțelor Aeriene turcești a doborât un bombardier rus Su-24, avioanele Su-34 din Siria nu au mai decolat pentru îndeplinirea misiunilor fără rachete aer-aer. Avionul este echipat cu mijloace de radiolocație și armamente ce îi permit să scape cu ușurință de aproape orice avion de vânătoare al adversarului.
Trebuie remarcat faptul că succesul înregistrat de avionul Su-34 în Siria a crescut în mod serios interesul pentru acest aparat în străinătate. Astfel, conducerea Rosoboroneksport a informat despre atenția sporită acordată bombardierului în mai multe țări din Orientul Mijlociu.
Biroul de Construcții al societății Suhoi a început dezvoltarea unui nou bombardier de front, pentru a înlocui vechile Su-24, la mijlocul anilor 1980. Ca bază a fost luat avionul de vânătoare Su-27, care a fost supus unor modificări semnificative. Noile echipamente de la bord, armamentul puternic și facilitățile radar avansate au adus avioanele Su-34 mai aproape de aeronava de generația a cincea.
“În Occident, avionul de acest tip este denumit avion tactic de vânătoare sau de vânătoare-bombardament și este clasificat drept interdiction aircraft”, a declarat pentru agentia RIA Novosti expertul în aviație Vladimir Karnozov. “În rusă, am putea să-l numim avion de izolare a acțiunilor de luptă. Adică, principala sa misiune constă în distrugerea țintelor terestre, deși este capabil să evite atacurile și să se apere și într-o luptă aeriană. De exemplu, avionul de atac Su-25 lovește țintele direct pe linia frontului, iar Su-34 asigură izolarea față de spatele frontului, care este necesară pentru ca adversarul să nu poată primi muniții sau întăriri”, a precizat Karnozov.
Avionul Su-34 este o aeronavă tânără, lansată recent în producția de serie, dar, cu toate acestea, dezvoltatorii și producătorii săi au reușit să-l vindece complet de „bolile copilăriei“. „De obicei, finisarea și optimizarea sistemelor durează mai mulți ani, și, după cum știm, aceasta este o sarcină foarte dificilă. Se întâmplă ca unele avioane să fie de zeci de ani în funcțiune, iar echipamentele lor să nu fie încă desăvârșite. Aparent, la avioanele Su-34, aceste probleme au fost rezolvate cu succes, fiind utilizate pe scară largă în Siria. Probabil, aceste lucruri i-au determinat pe colegii din străinătate să aprecieze atât de mult aceste aeronave“, a declarat Vladimir Karnozov.
Punctul forte al bombardierului constă în complexul radar, care reprezintă “ochii și urechile” acestuia. Avionul Su-34 este echipat cu un radar pasiv cu scanare electronică, iar suplimentar funcționează și un complex optoelectronic cu acoperire mare. Cu un astfel de sistem nu se poate lăuda orice avion de luptă. Ca urmare, avionul Su-34 nu numai că poate să lovească ținte fixe, dar poate și să detecteze, să însoțească și să distrugă obiectele aflate în mișcare.
O altă particularitate a avionului constă în modul de dispunere a echipajului în cabină. În avionul Su-34 piloții stau alături, unul lângă altul. Un astfel de aranjament nu și-l pot permite decât bombardierele grele, în timp ce piloții avioanelor tactice, cu o greutate similară la decolare, sunt, de obicei, localizați în tandem, unul după altul. “Alăturarea piloților oferă mai multe avantaje, în special în luptă, în condiții extreme. Astfel, echipajul vorbește fără radio, interacțiunea dintre piloți este ameliorată și simplificată, iar aceștia folosesc o parte din senzori și dispozitive în comun. De regulă, lentoarea crește atunci când oamenii nu se simt reciproc”, a explicat Karnozov.
Important este că avionul Su-34 este o aeronavă spațioasă și confortabilă. În timpul zborurilor lungi, piloții se pot ridica, se pot încălzi, pot merge în zona de odihnă din spatele scaunelor sau pot să bea o ceașcă de cafea sau un ceai.
Unul dintre puținii competitori străini ai avionului Su-34 este avionul de vânătoare-bombardament F-15E Strike Eagle. Această aeronavă a fost, de asemenea, creată pe baza avionului de vânătoare greu F-15, pentru a înlocui bombardierul învechit F-111. Aeronava se află în arsenalul Forțelor Aeriene ale SUA de la sfârșitul anilor 1980 și a fost utilizată în aproape toate operațiunile militare americane: în Golful Persic, Afganistan, Iugoslavia și Libia.
“Vulturul de atac” poate să transporte o rezervă suplimentară de combustibil în așa-numitele tancuri conforme – acesta este avantajul său. Avionul este dotat cu rachete dirijate, cu bombe nedirijate și inteligente, cu sistem JDAM, cu rachete anti-navă și chiar cu arme nucleare tactice. Viteza maximă este puțin mai mare decât cea a avionului Su-34, aproximativ 2,5 Mach, dar aceasta este valabilă doar pentru aeronava goală, fără suspensii externe. Razele de luptă sunt aproximativ aceleași, în jur de o mie de kilometri, dar avionul Su-34 are o încărcătură mai mare de rachete și bombe.
În principal, specialiștii americani acordă atenție faptului că avioanele rusești de tip Su-34 sunt capabile să execute atacuri la o distanță considerabilă de locul de dislocare. De exemplu, avioanele dislocate în Siria pot ajunge la ținte din aproape întregul Orient Mijlociu, iar din Kaliningrad în Germania, statele baltice sau Scandinavia.
Avionul are o autonomie de aproximativ 4.000 de kilometri, iar cu o realimentare în aer, aceasta poate crește la 7.000 de kilometri.
În ultimii ani, Complexul Militar Industrial din Federația Rusă a crescut ritmul de livrare a avioanelor de tip Su-34 pentru armata rusă. Ele se află pe tot teritoriul rus, în Regiunile Voronej, Celiabinsk, Rostov, Astrahan sau Ținutul Habarovsk. Potrivit Ministerului Apărării, până în anul 2020, Forțele Aerocosmice vor dispune de peste 100 de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Potrivit unor altor surse, se pare că Forțele Aerocosmice dispun deja de 116 avioane, inclusiv șapte avioane prototip și din producția preserie.
Acestea au fost livrate începând cu anul 2008, astfel:
– 2008: 1 avion;
– 2009: 2 avioane;
– 2010: 4 avioane;
– 2011: 6 avioane;
– 2012: 10 avioane;
– 2013: 14 avioane;
– 2014: 18 avioane;
– 2015: 18 avioane;
– 2016: 16 avioane;
– 2017: 16 avioane;
– 2018: 2 avioane.
Până în prezent au fost completate opt escadrile de câte 12 avioane, iar pentru cea de-a noua escadrilă au fost livrate opt avioane, astfel:
– o escadrilă (12 avioane) la Centrul 4 Teste și Pregătirea Personalului Navigant al Forțelor Aeriene de la Lipețk;
– două escadrile (24 de avioane) la Regimentul 47 Aviație de Bombardament – Voronej al Diviziei 105 Aviație Mixtă din cadrul Armatei 6 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană (Regiunea Militară Vest);
– trei escadrile (36 de avioane) la Regimentul 559 Aviație de Bombardament – Morozovsk al Diviziei 1 Aviație Mixtă din cadrul Armatei 4 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană (Regiunea Militară Sud);
– două escadrile (26 de avioane) la Regimentul 277 Aviație de Bombardament – Hurba al Diviziei 303 Aviație Mixtă din cadrul Armatei 11 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană (Regiunea Militară Est);
– opt avioane din prima escadrilă a Regimentul 2 Aviație de Bombardament – Șagol (Celiabinsk) al Diviziei 21 Aviație Mixtă din cadrul Armatei 14 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană (Regiunea Militară Centru).
Probabil, în anul 2019, fiecare Regiune Militară va dispune de câte un regiment de aviație de bombardament dotat cu avioane Su-34. În afară de regimentul din Regiunea Militară Sud, care este format din trei escadrile, toate celelalte regimente vor fi formate din două escadrile.
Regiunea Extinsa a Marii Negre - Military Blog 