În ultima perioadă, Flota rusă din Marea Neagră (FRMN) a suferit transformări majore și a devenit o forță de care trebuie să se țină cont. În luna mai, marea unitate operativ-strategică, principalul instrument militar al Federației Ruse în Marea Neagră și Marea Mediterană, a împlinit 235 de ani.

Prima escadră de nave militare, aflată sub drapelul Sf. Andrei, a intrat în Golful Ahtiar pe 13 mai 1783, la trei săptămâni după publicarea manifestului Ecaterinei a II-a privind anexarea Crimeii la Imperiul Rus.

De atunci, FRMN a fost în nenumărate rânduri divizată, tăiată, sufocată de blocade și de lipsa banilor, dar fiecare lovitură a fost urmată de o renaștere.

În ultimii patru ani, FRMN a fost refacută și revigorată în mod substanțial. În înzestrarea acesteia au fost introduse șase submarine cu propulsie diesel-electrică, trei fregate, două nave purtătoare de rachete, câteva zeci de vedete antidiversiune și de patrulare, precum și mai multe nave de asigurare, inclusiv platforme modulare de scafandri. Alte trei fregate, patru nave purtătoare de rachete și câteva vedete de patrulare vor fi predate FRMN până în anul 2020. În construcție se află, de asemenea, și o serie de nave noi de desant.

Navele și submarinele din dotarea FRMN desfășoară în mod regulat misiuni de patrulare de luptă sau participă la exerciții militare. După reconstrucția și consolidarea bazei navale din portul Tartus din Siria, influența acestora s-a extins și în bazinul Mării Mediterane. Marinarii flotei au primit noi armamente ofensive: complexele Kalibr, care și-au dovedit eficiența în Siria. Submarinul Rostov pe Don a fost primul care a lovit poziții ale insurgenților cu patru astfel de rachete. Deși rachetele de croazieră de tip Kalibr nu sunt armamente strategice, apariția acestora la FRMN a înclinat în mod decisiv balanța de forțe în favoarea Federației Ruse. Aproape toate navele de suprafață și submarinele noi ale FRMN sunt purtătoare de complexe Kalibr.

În ceea ce privește Aviația navală a FRMN, se poate constata că și aceasta își revine încet-încet. Format în anul 2016, în cadrul bazei aeriene Novofedorovka din Crimeea, regimentul de aviație dotat cu avioane de vânătoare multirol de tip Su-30SM și avioane de bombardament de tip Su-24M a preluat sub control întregul perimetru al Mării Negre. De asemenea, și Trupele de Apărare de Coastă au fost întărite cu noi complexe de rachete de tip Bastion și Bal.

Cu doar câțiva ani în urmă, situatia era mult mai gravă, după dezintegrarea flotei sovietice, care s-a prăbușit în anii 1990. În Marea Neagră aceasta a inclus peste 800 de nave de luptă și submarine, precum și efective de 100.000 de militari. Pentru sprijin a întrebuințat baze navale de la Izmail la Batumi, aerodromuri ale aviației navale din Federația Rusă, Ucraina, Georgia și Moldova. În Marea Mediterană, a funcționat escadra 5 operațională, iar o parte din navele Flotei din Marea Neagră au patrulat în Oceanul Indian și Oceanul Atlantic. După împărțirea acestei moșteniri bogate cu Ucraina, Federația Rusă a primit doar câteva zeci de nave de luptă operaționale.

Din cauza problemelor cronice legate de finanțare, FRMN s-a degradat rapid, iar la mijlocul anilor 1990 era inferioară, în toate privințele, celui mai important adversar potențial din regiune – marina turcă. Aceasta nu dispunea de niciun submarin capabil să iasă pe mare, navele cu rezervoarele uscate aveau pereții ruginiți, iar echipajele și-au pierdut treptat abilitățile elementare de luptă.

După ce a fost depășit punctul critic, finanțarea a fost reluată și a început să apara combustibilul. Navele FRMN au fost implicate, periodic, în exerciții și operațiuni internaționale antiteroriste, inclusiv în bazinul Mării Mediterane. Ulterior, Marea Neagră a fost controlată de grupul internațional de cooperare operațională navală Blackseafor, constituit din nave ale statelor riverane: Federația Rusă, Bulgaria, Georgia, România, Ucraina și Turcia.

Cooperarea din Marea Neagră a intrat însă în impas în urma operațiunii executate de Federația Rusă împotriva Georgiei, în luna august 2008 și s-a încheiat definitiv după lovitura de stat din Ucraina.

Evaluând capacitățile de luptă ale statelor membre NATO în realizarea exercițiilor comune, conducerea rusă a ajuns la concluzia că FRMN este depășită total, în special, din cauza lipsei navelor pentru zona maritimă îndepartată și a purtătorilor de elicoptere. Dintre toate navele flotei, doar pe crucișătorul Moscova și pe distrugătorul Kerci puteau fi ambarcate elicoptere. Situația a fost salvată, parțial, de navele de desant, care, în regim non-stop, au participat la toate exercițiile, inclusiv la cele internaționale.

Era evident faptul că este indispensabilă o “terapia de șoc“, fiind necesară o intervenție chirurgicală, cu transfuzie de sânge. Acest lucru era însă dificil de realizat, deoarece baza navală de la Novorossiysk era în curs de amenajare, iar Ucraina, invocând “nuanțe juridice“, nu permitea dislocarea de nave noi la Sevastopol. Doar pentru a se realiza transferul de la Flota din Marea Baltică la Flota din Marea Neagră a navei Samum, purtătoare de rachete Moskit, au fost necesare luni întregi de negocieri.

Situația s-a schimbat în mod radical în urma evenimentelor din anul 2014, când Crimeea și Sevastopolul, cu baza navală principală a flotei au fost anexate la Federația Rusă. Încă din anul 2015, flota a început să primească noi submarine și nave de suprafață, iar în prezent, potrivit aprecierilor amiralului Aleksandr Vitko, comandantul FRMN din ultimii cinci ani, navele din Crimeea și de la Novorossiysk, sprijinite eficient din aer și din zonele de coastă, pot să execute, direct din locurile de dislocare, atacuri cu rachete de precizie la distanțe de până la 1.700 de kilometri.

Dacă ritmul transformărilor nu va fi redus, până în anul 2020, eficiența în luptă a FRMN va crește de cel puțin 1,5 ori. Între obiectivele prioritare ale conducerii flotei se află consolidarea controlului asupra părții de est a Mării Mediterane. În plus, se are în vedere extinderea zonei de responsabilitate a flotei până în Marea Roșie, Golful Aden și Golful Persic, precum și in partea de vest a Mării Arabiei, aflata acum în responsabilitatea Flotei din Oceanul Pacific.

Pentru ca aceste planuri să devină realitate, trebuie rezolvate însă o serie de probleme: refacerea pe litoralul Mării Negre a unui sistem staționar de supraveghere de suprafață și subacvatică, instalarea unor complexe de descoperire dincolo de linia orizontului, crearea unor sisteme eficiente de apărare antiaeriană, antinavă și antisubmarin a raioanelor în care sunt dislocate platformele purtătoare ale rachetelor de croazieră. În plus, trebuie rezolvată problema completării navelor noi cu echipaje bine pregătite, deoarece nu există suficienți marinari cu experiență.

Cu toate acestea situația FRMN se îmbunătățește treptat, iar cursul este clar către ieșirea din criză.

Notă: Materialul a fost scris pe 17.05.2018.

Surse: ria.ru, vz.ru, tass.ru.