O sursă aparținând Complexului Militar Industrial din Federația Rusă a anunțat, pe 29 iunie 2018, că, în urma testelor reușite din primăvara acestui an, complexul D-30, cu racheta balistică intercontinentală cu lansare de pe submarin de tip R-30 Bulava, a fost introdus oficial în înzestrarea Forțelor Navale.

Practic, racheta R-30 Bulava se află în dotarea submarinelor din clasa Borei din 10 ianuarie 2013. Date precise despre caracteristicile tehnico-tactice ale rachetei nu au fost făcute publice niciodată. Potrivit informațiilor preluate din surse deschise, racheta are o propulsie cu combustibil solid, în trei trepte, fiind capabilă să transporte între șase și zece unități de luptă cu dirijare individuală. Aceasta este destinată pentru înzestrarea submarinelor cu destinație strategică Proiect 09550 (955), 09551 (955A) și 09552 (955B) din clasa Borei, Borei-A și Borei-B. Fiecare submarin este capabil să transporte până la 16 astfel de rachete.

Referindu-se la rachetele Bulava, Dmitrii Rogozin, vecepremier al Federației Ruse în perioada 2011-2018, a declarat că “aceste rachete reprezintă un răspuns valabil la orice sistem de apărare antirachetă, indiferent unde s-ar afla acesta. În orice ocean vom dori să ne impunem, submarinele Borei cu rachete Bulava vor străpunge această apărare. Aceste submarine sunt luptătorii principali pentru pace. Când vom forma structurile complete cu submarine Borei și Iasen ne vom simți mai încrezători împotriva tuturor capriciilor situației geopolitice”.

Potrivit datelor aflate la dispoziție în luna mai 2018, în dotarea Forțelor Navale se află trei submarine din clasa Borei cu rachete R-30: K-535 Iurii Dolgorukii, K-550 Aleksandr Nevskii și K-551 Vladimir Monomah. În cadrul clasei modernizate Borei-A se află în construcție alte cinci submarine de acest tip, iar după anul 2023 vor mai fi construite alte șase submarine. Cu acestea, numărul de submarine strategice Borei din serviciul de luptă al Forțelor Navale va ajunge la 14.

Istoria dezvoltării rachetei Bulava este plină de dramatism. Începând de la sfârșitul anilor 1980, oamenii de știință au efectuat activități de cercetare în scopul dezvoltării unei rachtete balistice pentru submarinele de generația a patra (Borei).

Inițial, s-a intenționat modernizarea sistemului de rachete D-19 cu racheta R-39, amplasate pe generația anterioară de submarine purtătoare de rachete (Proiect 941 Akula). Acest proiect a fost gestionat de dezvoltatorul tradițional – Biroul de Proiectare și Construcții de Mașini (în prezent – Centrul de Stat pentru Rachete Makeev).

“Acesta a propus pentru noile submarine modernizarea rachetei cu combustibil lichid în trei trepte, R-39R, care se afla pe submarinele noastre, cele mai mari din lume, din clasa Akula. Dar, primele trei teste ale rachetei R-39UTTH Bark au eșuat. În plus, greutatea rachetei era mai mare decât cea definită în termenii de referință. Pentru aceasta, ar fi fost necesar să refacem proiectul pentru un nou submarin și nu existau nici bani, nici timpul necesar”, a declarat Victor Litovkin, observator militar al agenției TASS.

Comisia guvernamentală a luat decizia de a înlocui racheta Bark cu un analog naval al complexului terestru mobil Topol-M, care era mai ușor decât R-39UTTH, trecuse cu succes toate testele și fusese introdus deja în dotarea Trupelor de Rachete cu Destinație Strategică (RVSN). În consecință, în 1998, tema Bark a fost închisă, iar proiectul noului submarin a fost transferat la Institutul pentru Inginerie Termică din Moscova (Corporația MIT), specializat în rachete sol-sol cu combustibil solid, respectiv Topol-M. Constructorii principali ai proiectului – Iurii Solomonov (până în septembrie 2010) și Aleksandr Suhodolskii. O serie de experți în domeniul militar au dat asigurări că institutul poate să creeze o rachetă unificată cu Topol-M, ceea ce ar permite economisirea bugetului militar și simplificarea lanțurilor tehnologice.

“Dar, să faci dintr-o rachetă terestră o rachetă navală este foarte greu, este aproape imposibil. Mai ales că proiectanții de rachete ai MIT nu s-au angajat niciodată la acest lucru. Cu toate acestea, ca o ironie a sorții, constructorul general al MIT pentru Topol și apoi pentru Bulava a absolvit Institutul de Aviație din Moscova și și-a luat diploma chiar pentru o rachetă navală. Însă, el a făcut întotdeauna numai rachete terestre, începând cu RSD-10 Pioner și terminând cu RT-2PM2 Topol-M”, a declarat Victor Litovkin.

MIT a realizat o schiță a rachetei navale la începutul anilor 1990, iar proiectul a primit numele de cod Bulava. Pentru a accelera lucrul și a economisi bani, s-a decis abandonarea lansărilor test pornind de la un stand special submarin. După trei teste reușite ale machetei Bulava, s-a luat decizia de a începe testele de lansare de pe un submarin, respectiv submarinul modernizat TK-208 Dmitri Donskoi, Proiect 941UM Akula.

Pe 23 septembrie 2004, au fost efectuat teste inițiale (la o înălțime de 40 de metri) de sub apă. Prima lansare test a rachetei (de la suprafața apei) a fost efectuată pe 27 septembrie 2005 și a fost recunoscută ca fiind “parțial reușită”. Următoarea lansare, prima din imersiune, a fost efectuată pe 21 decembrie 2005 și a fost un succes. După aceasta, ministrul apărării al Federației Ruse, Serghei Ivanov, a ordonat ca racheta să fie introdusă în înzestrare până la sfârșitul anului 2007. Cu toate acestea, următoarele șase lansări ale rachetei, efectuate în perioada 2006-2008, au fost însoțite de diverse probleme tehnice, iar introducerea rachetei în înzestrare a fost amânată.

“Particularitatea testelor consta în faptul că, de fiecare dată, cauzele accidentelor erau altele. Acest fapt nu indica probleme de concepție, ci, mai degrabă, inconveniente de la Intreprinderea din Votkinsk din Udmurtia sau de la componentele de calitate inferioară provenite de la 600 de societăți afiliate și de la controlul slab asupra conformității lor cu reglementările tehnice”, a declarat Litovkin.

În acest timp, multe mijloace de informare în masă au început să critice proiectul Bulava. În opinia lui Litovkin, cei mai vocali critici au fost cei care “au fost refuzați pentru a participa cu racheta lor la comanda pentru Proiectul 955”. “Aceștia s-au prefăcut că nu își mai amintesc că atunci când construiau propriile rachete R-39 pentru submarinul Proiect 941, mai mult de jumătate din primele 17 lansări de testare au fost, de asemenea, nereușite”, a spus expertul.

Cu toate acestea, în cele din urmă, racheta Bulava și-a demonstrat eficiența. Începând din anul 2011, lansările test au fost efectuate de pe primul submarin Proiect 09550 – submarinul nuclear purtător de rachete Iurii Dolgorukii. În cadrul programului comun de teste de stat, lansările au avut loc în august și în octombrie, iar pe 28 decembrie 2011 a fost lansată prima salvă formată din două rachete.

Neoficial, pe 10 ianurie 2013, odată cu arborarea drapelului Sfântului Andrei pe submarinul Iurii Dolgorukii, racheta R-30 a fost introdusă în înzestrare. Cu toate acestea, testarea constructivă a rachetei Bulava s-a mai prelungit câțiva ani: după lansarea nereușită din 06 octombrie 2013, a fost ordonat un ciclu suplimentar de lansări test. În total, în perioada 27 septembrie 2005 – 23 mai 2018, au fost efectuate 27 de lansări, din care 15 au fost cu succes, iar celelalte parțial reușite sau nereușite. Au fost constatate probleme în ceea ce privește sistemul de conducere, dispersarea ogivelor sau cu motoarele din treptele doi și trei.

Așa cum am mai arătat și anterior, caracteristicile tehnico-tactice oficiale ale rachetei Bulava nu au fost publicate în surse deschise. Cu toate acestea, se cunoaște faptul că greutatea la lansare a rachetei este de aproximativ 36,8 tone, lungimea în containerul de lansare este de 12,1 metri iar diametrul de 2 metri. Conform mass-media, bătaia maximă este de până la 10.000 km. Abaterea probabilă circulară a rachetei (indicele de acuratețe a tragerii), potrivit experților, poate fi de la 120 la 350 m.

Precizia mare a loviturilor ogivelor și viteza de apropiere către țintă, uneori denumită hipersonică, îi permit rachetei să învingă orice sistem de apărare antirachetă existent sau de perspectivă.

Racheta balistică intercontinentală de tip Bulava reprezintă armamentul principal al submarinelor strategice din clasa Borei. Acestea pot să efectueze lansări de sub stratul gros de gheață din zona arctică.  Submarinele unor proiecte vechi, precum Kalmar sau Delfin, înainte de lansare, trebuie să spargă corpul de gheață. După cum remarcă experții militari, o astfel de manevră încetinește foarte mult submarinul în pregătirea pentru executarea atacului cu rachete.

Submarinele din clasa Borei pot lansa rachete din mișcare, fără o pregătire prealabilă. O asemenea oportunitate a apărut datorită proiectelor vechi de submarine cu complexe de rachete Bark. Pe acestea, constructorii au creat un sistem de lansare a rachetelor de sub gheață. Astfel, cu câteva secunde înainte de plecarea rachetei, din tubul de lansare pornesc mai multe muniții nedirijate. Acestea degajează traseul către complexul de atac al submarinului și explodează atunci când intră în contact cu gheața.

“Cu toate că bătaia rachetei nu este foarte mare (până la 10.000 de kilometri), aceasta permite ca, împreună cu submarinele Proiect 955, să rezolve toate misiunile care îi sunt atribuite și face ca atacul cu o rachetă Bulava sa fie irezistibil”, a declarat Victor Litovkin.

 Submarinele din clasa Borei sunt capabile să execute misiuni de luptă în orice punct al Oceanului Planetar, continuu, timp de trei luni, fără reaprovizionare, menținându-se la o adâncime de aproximativ 400 de metri. În Occident, aceste submarine au fost denumite “monștrii din adâncuri”. După cum a precizat în anul 2014 pentru canalul de televiziune Zvezda comandantul unității de luptă BC-2 (pentru rachete) de pe submarinul Iurii Dolgorukii, capitan-locotenent Aleksandr Kalinin, “dacă vom compara aceste submarine cu generațiile precedente sau cu submarinele străine vom constata că decalajele sunt mari”. “Și viteza și alte caracteristici ale submarinelor sunt foarte bune, astfel încât este normal să te temi de ele. Iar ei (cei din Occident) chiar asta fac”, a precizat Kalinin.

Submarinele au practic două corpuri: echipajul, reactorul, turbinele, tuburile de lansare a rachetelor și alte sisteme și mecanisme importante sunt amplasate într-un corp robust, capabil să reziste la presiunea mare a apei, iar la exterior există un corp lejer, care îi dă submarinului o formă aerodinamică. Potrivit surselor deschise, lungimea submarinului Proiect 955 este de 170 de metri, lățimea de 13,5 metri, iar pescajul de 10 metri. Deplasamentul la suprafață al submarinului este de 14.720 de tone, iar deplasamentul în imersiune de 24.000 de tone. Viteza la suparafața apei este de 15 noduri, iar viteza în imersiune de 29 de noduri. Autonomia de navigație este de 90 de zile, iar echipajul submarinului este format din 107 persoane.

Timp de cinci ani, pentru submarinele din clasa Borei, Ministerul rus al Apărării a achiziționat 102 rachete balistice. În luna noiembrie 2017, în cadrul unei reuniuni a Colegiului Ministerului Apărării, s-a aflat că s-a început lucrul asupra unui submarin nuclear cu caracteristici îmbunătățite, Borei-B. S-a precizat că acesta va avea aceeași cocă precum predecesorul său, dar, datorită instalării unei noi elicii cu jet de apă, zgomotul acestuia va fi redus în mod semnificativ.

Cu instalații similare sunt echipate submarinele britanice Trafalgar și cele americane Seawolf. În timpul URSS, o încercare experimentală cu jet de apă a fost instalată pentru prima dată pe un submarin diesel-electric, B-871 Alrosa, construit în perioada 1988-1990.

Cu toate acestea, pe 21 mai 2018, o sursă din cadrul Complexului Militar Industrial a declarat pentru agenția TASS că submarinele Proiect 955B nu au fost incluse în Programul de stat pentru înzestrare pentru perioada 2018-2027. Aceasta a precizat că “producerea unei noi serii de submarine Proiect 955A va începe la Sevmash după anul 2023”.

“În total este planificată construirea a încă unei serii de șase submarine Borei-A, care vor executa serviciul de luptă la Flota de Nord și Flota din Oceanul Pacific. La încheierea acestei serii, în compunerea Forțelor Navale se vor afla 14 submarine strategice noi: 11 clasa Borei-A și trei clasa Borei”, a declarat pentru Agenția TASS o sursă din cadrul Complexului Militar Industrial.

În prezent, în diverse stadii de construcție se află cinci submarine de tip Borei-A. Construcția ultimului submarin din cele cinci, Kniaz Pojarskii, a început în decembrie 2016. În acest an se estimează că în dotarea Forțelor Navale va intra primul din cele cinci submarine, primul din cadrul Proiectului 955A, clasa Borei-A, Kniaz Vladimir. Ca și în cazul primelor trei submarine clasa Borei, testarea acestuia se va efectua la Flota de Nord.

Notă: Materialul a fost scris pe 01.07.2018.

Surse: tass.ru, ria.ru, vz.ru.