Starea catastrofală a Ucrainei, care a avut posibilități excelente de start după dizolvarea Uniunii Sovietice și care este măcinată de contradicții astăzi, a fost influențată de numeroși factori. Unul dintre factorii determinanți a constat în dorința Occidentului și a elitelor ucrainene de a schimba identitatea de civilizație.

Ucraina este un stat limitrof, situat la intersecția a două civilizații: occidentală (catolică) și rusă (ortodoxă). Situația sa este agravată de faptul că granița acestor civilizații nu trece de-a lungul frontierelor Ucrainei, ci pe teritoriul său.

Acest fapt se explică prin caracteristicile istorice de formare a statului ucrainean: acesta reunește teritorii și popoare, care, în anumite etape istorice au aparținut o parte civilizației ruse și o parte civilizației occidentale. În consecință, în vestul și în estul Ucrainei, s-au format două grupuri de persoane, care au viziuni diferite asupra lumii și aspirații de civilizație diametral opuse.

Populația Ucrainei a fost întotdeauna multietnică și eterogenă. O parte nesemnificativă a populației din vestul Ucrainei, Galiția istorică, a fost izolată de Ucraina timp de aproape 700 de ani și a fost situată în cadrul civilizației occidentale. Galiția este Vendée-a ucraineană, poporul principal al unei populații rurale, dotate cu o mentalitate de fermă primitivă, pentru care Bandera este autoritatea și simbolul incontestabil al națiunii galițiene. Din punct de vedere mental, aceasta este situată de partea Occidentului, iar civilizația rusă este considerată drept străină și ostilă.

Cea mai mare parte a populației Ucrainei face parte din civilizația rusă și, bineînțeles, este, din punct de vedere mental cu Federația Rusă, fiind concentrată, în principal, în orașele din sud-estul industrializat. Confruntarea dintre punctele de vedere ruse și prooccidentale din Ucraina repreintă deci un război între orașe și sate, în cursul căruia sătenii încearcă să-și impună mentalitatea lor de fermă în detrimentul orașelor intelectuale. Astfel, Ucraina nu este doar la intersecția civilizațiilor, ci este ruptă și în interior, ceea ce provoacă o opoziție în societate.

Potrivit teoriei conflictului dintre civilizații a lui Huntington, civilizațiile nu se amestecă niciodată, acestea rezistă până la distrugerea completă, la absobția și asimilarea uneia de către alta. De aici vine și răspunsul la întrebarea de ce Occidentul s-a opus întotdeauna Federației Ruse, indiferent care a fost forma de stat a acesteia. Federația Rusă a fost o alternativă la Occident și a oferit o cale de dezvoltare social diferită de cea a Occidentului.

Din punct de vedere istoric, confruntarea dintre o serie de civilizații puternice, precum civilizațiile romană, bizantină, musulmană, occidentală și rusă, a durat timp de secole și fiecare parte a încercat să-și amelioreze poziția în detrimentul celorlalte. În confruntarea civilizațiilor occidentală și rusă, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, a început o ofensivă pe toate fronturile împotriva civilizației ruse, inclusiv prin reformarea suburbiilor occidentale și fomarea de state ostile. Acest lucru a afectat și Ucraina.

Aspirațiile occidentale ale Ucrainei au fost facilitate de factori istorici și mentali, de la formarea statului și a populației, până la dezintegrarea internă a societății ucrainene și dorința elitelor de a atrage Ucraina în civilizația occidentală.

Alegerea vectorului de dezvoltare al Ucrainei după obținerea independenței nu a fost determinată de popuație, ci de către elita post-sovietică. Pentru a justifica legalitatea puterii sale și a crea un stat independent de Federația Rusă, ca ideologie de stat a Ucrainei, a adoptat ideologia naționalismului galițian, construită pe negarea rădăcinilor rusești, pe rusofobie și pe dorința de a se integra în civilizația occidentală.

Inițial, Ucraina a început să fie construită ca un stat “ascuțit” împotriva Federației Ruse. Toate elitele ucrainene, într-un anumit grad, au urmat o politică ce se rezumă astfel: cât mai departe posibil de Federația Rusă și cât mai aproape de Occident. Opiniile și interesele populației ucrainene nu i-au interesat.

Pentru a rezolva această problemă, era necesară asimilarea populației ruse în Ucraina și privarea acesteia de identitatea rusă, fiind nevoie de inocularea naționalismului galițian și a rusofobiei. În toți anii independenței, acest program a fost pus în aplicare în mod progresiv, după modelele dezvoltate în Occident, spațiul informatic a fost modificat, istoria a fost rescrisă, manualele școlare au fost schimbate, monumentele distruse, orașele și străzile au fost redenumite, utilizarea limbii ruse a fost restrânsă, iar imaginea adversarului și a ocupantului a fost modelată după chipul Federației Ruse.

Accentul a fost pus pe tineri, care erau în curs de a deveni zombie, formați ca aderenți la civilizația occidentală. Sciziunea societății ucrainene a fost folosită pentru impunerea deliberată a mentalității, a rusofobiei și a eroilor Galiției în ansamblul populației ucrainene. Spațiul informational al Ucrainei a devenit în final complet antirus.

Pentru a-și realiza obiectivele într-o confruntare civilizațională cu Federația Rusă, Occidentul a depus eforturi serioase  organizaționale și financiare pentru a forma elite antiruse și sentimente pro-occidentale în Ucraina, în sânul societății ucrainene. În consecință, acesta a plasat elitele ucrainene sub controlul său absolut.

Tentativele unei părți a elitelor ucrainene de a duce o politică multivectorială cu privire la cele două civilizații a fost sortită eșecului, deoarece Ucraina, situată între doi poli de putere, trebuia să fie absorbită, în mod inevitabil, de către unul dintre ei. Totul depindea de care pol era mai puternic.

Elitele ruse au jucat un rol pasiv în această confruntare civilizațională. Puterea în Federația Rusă a fost capturată de către elitele liberale, trădând civilizația rusă și decizând integrarea în civilizația occidentală. Interesele civilizației ruse, constând în afirmarea și păstrarea spațiului său de civilizație nu le-a interest deloc. În această privință, conducătorii ruși nu au luat nicio măsură în Ucraina pentru a forma elite pro-ruse și nu au contribuit la menținerea unității civilizației ucrainene în Ucraina. Elitele rusești au interacționat doar cu elitele ucrainene actuale, care erau a priori anti-ruse, încercând să negocieze cu ele fără succes și, în fiecare an, Ucraina se îndepărtează din ce în ce mai mult de Federația Rusă.

Toate acestea împreună au contribuit la crearea unui cap de pod anti-rus provenind din Ucraina, care a devenit avanpostul Occidentului într-o confruntare civilizațională cu Federația Rusă. Acțiunile sale vizează reformarea structurilor administrative ale statului după scheme occidentale, modificare conștiinței de sine a populației și formarea unei opoziții la Federația Rusă venind din Ucraina. Niciuna dintre părți nu este interesată de interesele statului ucrainean și ale societății. Ucraina și-a pierdut subiectivitatea și a devenit o marionetă în mâinile Occidentului, cu un rol patetic de sperietoare pentru Federația Rusă.

Eforturile elitelor ucrainene de a detașa Ucraina de civilizația rusă și de a o integra în măsurile occidentale și protecționismul Occidentului, vizând transformarea Ucrainei într-un pol de materii prime și într-o piață de desfacere pentru produsele sale, au contribuit la ruperea relațiilor cu Federația Rusă și privarea de piețele și de resursele energetice rusești. Toate acestea au antrenat distrugerea industriei, distrugerea infrastructurii și scăderea catastrofală a nivelului de trai al populației. Elitele, sub conducerea partenerilor occidentali, au distrus cu propriile mâini economia și industria, puternice altădată, și au condus statul și societatea ucraineană la un nivel extrem de degradare și la război civil.

Din cauza trădării elitelor ucrainene și a lipsei de voință din partea elitelor ruse de a avea o tactică și o strategie clară pentru formarea unui spațiu al civilizației ruse, în confruntarea cu Occidentul, civilizația rusă a suferit pierderi importante.

Ucraina a părăsit practic civilizația rusă, dar nu a fost acceptată pe picior de egalitate în Vest, rămânând într-o sală de așteptare, ca un cerșetor cu mâna întinsă. Ea a rămas într-o stare de limită între două civilizații și își va decide viitorul.

Deriva Ucrainei spre Vest nu s-a încheiat încă. Ca urmare a manifestațiilor populare și a semi-măsurilor conducătorilor ruși din 2014, Kievul a pierdut controlul asupra Donbasului, iar procesul de apropiere cu Occidentul și confruntarea restului Ucrainei cu Federația Rusă s-au intensificat. Războiul civil declanșat în Donbas împiedică Ucraina să se integreze total în structurile occidentale și, în plus, nu este așteptată să fie acolo ca membru egal.

În confruntarea civilizațiilor, războiul pentru Ucraina nu a fost încă pierdut. A fost pierdută doar o bătălie, dar mai sunt bătălii de dat în viitor. Populația ucraineană rezistă asimilării forțate, iar potențialul de revenire în teren a civilizației ruse nu a fost încă epuizat, deși a fost decapitat. În Ucraina nu există încă o elită pregătită să apere interesele populației și să lupte pentru unitatea rusă. De rapiditatea cu care va fi formată și de eficacitatea acesteia va depinde identitatea civilizațională din Ucraina.

Sursa: topwar.ru.