Sunt rachetele americane Tomahawk deja în Europa? După ieșirea din Tratatul INF, Statele Unite ale Americii au făcut un nou pas către escaladarea Războiului Rece-2. În jurul obiectivului de apărare antirachetă din România se constată o activitate suspectă. Se pare că Washingtonul a trecut la procesul de dislocare a rachetelor de croazieră în Europa, care sunt capabile să poarte inclusiv ogive nucleare.

În anul 2014, în România a început lucrul la desfășurarea sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore. Este vorba despre versiunea de coastă a cunoscutului sistem naval american de apărare antirachetă. La exterior, acesta arată ca o suprastructură a crucișătorului din clasa Ticonderoga, din care au fost demontate toate echipamentele aflate în exces. Sistemul Aegis Ashore este format dintr-un radar și instalații verticale de lansare pentru 24 de rachete. Misiunile acestuia constau în distrugerea rachetelor balistice intercontinentale ale adversarului.

Este clar că sistemul de apărare antirachetă este îndreptat împotriva Federației Ruse. Statele Unite ale Americii și-au acoperit aliații împotriva “agresiunii rusești”, construind sistemul de apărare antirachetă din România în cadrul sistemului de apărare al NATO. Cu toate acestea, americanii au mers acum mai departe.

În jurul obiectivului de apărare antirachetă din localitatea Deveselu din România, SUA au început să construiască o apărare stratificată. Aici a fost redislocată din Texas o baterie de complexe antirachetă de tip THAAD. Este vorba despre un sistem serios, capabil să distrugă cu precizie ridicată ținte balistice la altitudini de până la 150 de kilometri și la o distanță de până la 200 de kilometri.

Și asta nu e tot. În completare la complexele THAAD, Pentagonul trimite în Marea Neagră două distrugătoare din clasa Arly Burk, dotate cu rachete de interceptare SM-3. Este foarte probabil ca de acum nave echipate cu sistemul Aegis să fie prezente în Marea Neagră, pe baza principiului rotației. Și toate acestea pentru a proteja sistemul de apărare antirachetă din România, care este menit la rândul său să protejeze regiunea împotriva unui atac cu rachete?

Răspunsul se poate afla vedere. Savanții american au creat instalațiile de lansare unificate ale Mark 41 Vertical Launching System. Acestea pot fi utilizate atât pentru rachetele de interceptare, cât și pentru rachetele de croazieră, ca de exemplu Tomahawk, ce pot utiliza ogive nucleare. Astfel, sub pretextul asigurării securității aliaților NATO, în România a fost creată o infrastructură pentru rachetele nucleare cu rază medie de acțiune, a căror țintă poate fi Federația Rusă. Dacă Pentagonul a decis să schimbe muniția din lansatoare, atunci construirea unei apărări stratificate în jurul apărării antirachetă se justifică foarte mult.

Nu se poate spune că pentru Ministerul rus al Apărării acest lucru reprezintă un secret. Conducerea românească a fost avertizată că țara ei ar putea deveni o țintă pentru o lovitură de răspuns a Trupelor de Rachete cu Destinație Strategică ale Federației Ruse.

Pentru a descuraja o agresiune potențială a adversarului, în Crimeea, se recomandă dislocarea unei versiuni terestre a rachetelor de croazieră Kalibr-M și a rachetelor Iskander. De asemenea, ar fi indicată dislocarea în peninsulă a avioanelor MiG-31 cu complexul de rachete Kinzhal și a bombardierelor cu rază lungă de acțiune Tu-22M3M.

Comentariu remnmilitaryblog.com: Evoluțiile înregistrate în ultimii ani în Regiunea Mării Negre arată faptul că aceasta devine zona cea mai fierbinte a unui nou Război Rece, pe care specialiștii militari îl denumesc Războiul Rece 2.0. sau Războiul Rece-2.

Se pare că acesta își are originea în jurul anului 2014, când au fost declanșate ostilitățile în estul Ucrainei, iar Federația Rusă a anexat Peninsula Crimeea, în timp de SUA au instalat scutul antirachetă în România.

Situația a evoluat latent până la sfârșitul anului 2018 și începutul anului 2019, când SUA și Federația Rusă au anunțat suspendare Tratatului INF.

Deja după luna februarie 2019, au început să apară semnele clare de Război Rece. Adică, a început să se spună lucrurilor pe nume, fără să se mai facă recurs la abordări diplomatice. În faza următoare, probabil, se va trece la amenințări directe și chiar la dislocări de rachete din ce în ce mai apropiate de frontierele adversarului.

Și în materialul prezentat mai sus, autorii articolului recomandă ca, pentru contracararea mișcărilor făcute de SUA în România și în Marea Neagră, Federația Rusă să disloce în Crimeea rachete Kalibr-M și Iskander, avioane MiG-31K cu rachete Kinzhal și bombardiere cu rază lungă de acțiune Tu-22M3.

Din punct de vedere militar, toate aceste mișcări nu ar aduce un avantaj prea mare statului rus și am să explic de ce.

Federația Rusă are deja în regiune toate aceste mijloace. O parte dintre ele se află chiar în Crimeea, iar altă parte în Regiunile Militare Sud și Vest. Adică, Flota rusă din Marea Neagră dispune în Bazele Navale principale de la Sevastopol și Novorossiysk de 12 platforme navale (nave de suprafață și submarine) purtătoare de rachete de croazieră Kalibr, cu o bătaie cuprinsă între 1.500 și 2.600 de kilometri. În Regiunea Militară Sud se află trei brigăzi de rachete Iskander-M, precum și singura escadrilă de avioane MiK-31K, dotată cu rachete hipersonice Kinzhal. De asemenea, în localitatea Shaikovka din vestul Federației Ruse este dislocat un regiment dotat cu bombardiere cu rază lungă de acțiune Tu-22M3.

Toate rachetele de croazieră ale acestor mijloace au sau vor avea în scurt timp rază de acțiune de peste 1.500, 2.000 sau chiar 4.000 de kilometri. În concluzie, ele nu trebuie să fie aduse neapărat în Crimeea, ba chiar întrebuințarea de la o distanță mai mare le face mai eficiente, deoarece platformele purtătoare nu trebuie să intre în raza de acțiune a mijloacelor de apărare antiaeriană ale adversarului.

Cu toate acestea, sunt convins că ele vor fi aduse în Peninsula Crimeea, pentru că trebuie să fie folosite ca un mijloc de propagandă și de amenințare iminentă pentru statele din regiune și, în primul rând pentru România, care este vârful de lance al NATO în zona Mării Negre.

Celelalte două state riverane Mării Negre, care sunt membre ale Alianței, Turcia și Bulgaria, nu sunt în acest moment chiar între cei mai de încredere aliați ai SUA, fiind chiar destul de apropiate de Federația Rusă, în special Turcia. De asemenea, alte două state riverane Mării Negre, partenere ale SUA, respectiv Ucraina și Georgia, deși sunt poziționate chiar mai bine decât România față de Federația Rusă, nu pot fi considerate sigure, din cauza situațiilor politice și economice și a influenței rusești.

Așadar, în acest moment, singurul stat riveran Mării Negre, care poate capta încrederea toatală a SUA este România. În consecință, teritoriul său va fi folosit pentru confruntarea cu Federația Rusă, deocamdată într-un Război Rece-2, care nu are consecințe neapărat dramatice pentru populație.

Însă, în cazul unei confruntări reale, directe, situația se va schimba în mod radical, iar consecințele vor fi greu de anticipat.

Sursa: topcor.ru.