Ministerul rus al Apărării a decis să crească puterea de foc a brigăzilor de rachete Iskander. Astfel, în fiecare brigadă, care dispune în prezent de trei divizioane, cu un total de 12 instalații de lansare, cu câte două rachete, va mai fi înființat încă un divizion, asigurând 32 de rachete la o salvă. Puterea de foc a unei mari unități de rachete în noua compunere va crește, în așa fel încât, aceasta va fi capabilă să distrugă, la un singur atac, o divizie întreagă a adversarului.
Surse din mediul militar au declarat pentru Izvestia că noile subunități de rachete au fost formate deja în mod experimental în unele brigăzi de rachete. În celelalte mari unități, este planificată formarea acestora în cursul anului 2020. Apoi, în unități va începe să sosească tehnica nouă.
În prezent, în fiecare brigadă, există trei divizioane, cu un total de 12 instalații de lansare. După apariția tehnicii noi, numărul de instalații de lansare va crește la 16, fapt ce va asigura lansarea a 32 de rachete la o salvă. În plus, divizioanele vor primi puncte mobile suplimentare de prelucrare a informațiilor, unde sunt stabilite misiunile de zbor pentru rachete, posturi de conducere, mașini de transport și reîncărcare și mașini de întreținere tehnică.
Expertul militar Aleksei Hlopotov a declarat că rachetele rusești Iskander sunt unele dintre cele mai moderne complexe de rachete operativ-tactice din lume.
“Complexul în sine are o mobilitate ridicată. Instalațiile de lansare, care sunt amplasate pe șasiu cu roți, pot fi mutate cu ușurință dintr-un loc în altul. Dar, cel mai important este că pentru complexul Iskander a fost dezvoltată o gamă întreagă de rachete și focoase. De exemplu, în arsenalul acestuia se află o rachetă cvasi-balistică, supermanevrabilă, cu un modul de război electronic, care, în timpul lansării la o distanță de 500 de kilometri, nu poate fi oprită de niciunul dintre sistemele actuale de apărare antirachetă. Pe cea mai mare parte a traiectului de zbor, aceasta evoluează la o altitudine de 50 de kilometri, cu o astfel de viteză încât nu există timp să fie interceptată, iar folosirea mijloacelor de război electronic este inutilă. Nu mai puțin periculoase sunt și alte muniții. Rachetele de croazieră ale complexului zboară la o înălțime de șase-șapte metri, urmând formele de relief ale pământului. Precizia lor este atât de mare, încât pot intra pe fereastră”, a declarat expertul pentru Izvestia.
“Complexele Iskander, dislocate în zonele de frontieră, reprezintă un răspuns adecvat la desfășurarea sistemului american de apărare antirachetă din Europa. Dacă este necesar, acestea vor putea ataca în mod eficient instalațiile americane de lansare a rachetelor de interceptare”, a precizat expertul militar.
“În același timp, capacitățile complexului de rachete operativ-tactic nu se limitează la lupta împotriva sistemului de apărare antirachetă. Racheta acestuia este o rachetă universală, de succes”, a declarat Dmitri Kornev, redactorul-șef al portalului Military Russia.
“Complexele pot rezolva orice fel de misiuni în adâncimea tactică și operativ-tactică a dispozitivului trupelor adversarului. Este important că muniția permite lovirea nu numai a unor ținte punctuale, ci și a unor suprafețe. În acest an, au fost executate atacuri co complexele Iskander asupra navelor de luptă, ceea ce oferă posibilitatea sprijinirii cu foc a flotelor noastre, în raioane situate la până la 500 de kilometri de litoral”, a declarat acesta pentru Izvestia.
De asemenea, complexele Iskander pot face față cu succes distrugerii complexelor de rachete, a lansatoarelor de proiectile reactive, a pozițiilor artileriei, a avioanelor și elicopterelor pe aerodromuri, precum și a punctelor de comandă și a nodurilor de comunicații. Focoasele speciale permit distrugerea buncărelor cu plăci groase din beton. În sfârșit, acestea sunt capabile să lucreze foarte bine împotriva obiectivelor infrastructurii de transport și industriale.
Cea mai eficientă întrebuințare a subunităților de rachete este aceea în compunerea sistemelor de cercetare și asalt. Astfel, avionul de cercetare descoperă ținta, transmite informația la pucntul de comandă al marii unități, după care obiectivul este distrus. Întregul proces, din momentul descoperirii țintei și până la executarea atacului durează numai câteva minute. În plus, capabilitățile brigăzilor de rachete Iskander de a căuta ținte au fost extinse în mod serios anul trecut.
În cadrul acestora au apărut drone multifuncționale cu rază mare de acțiune Orlan-10 și quadrocoptere. Aviația fără pilot a făcut subunitățile de rachete mult mai autonome. Dronele Orlan permit căutarea independentă de ținte pe câmpul de luptă și dirijarea către acestea a complexelor de rachete în regim de timp real, precum și evaluarea rezultatelor atacului. Confruntările moderne necesită viteză maximă în adoptarea deciziilor, iar existența mijloacelor de cercetare proprii permite un răspuns aproape instantaneu la amenințările apărute.
Quadrocopterele ușoare îndeplinesc funcții de protecție, apărând instalațiile de lansare. Acestea sunt întrebuințate atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. În timpul escortării coloanelor către pozițiile de luptă, quadropcopterele pot descoperi diversioniștii adversarului, cu ajutorul aparaturii optice. Acestea sunt echipate, de asemenea, cu sisteme care detectează radiațiile electronice, ceea ce permite descoperirea diversioniștilor, dacă utilizează comunicațiile.
Subunitățile de rachete au obținut primele experiențe în utilizarea quadrocopterelor în acest an. În timpul unor exerciții din Transbaikalia, operatorii care deservesc dronele au monitorizat zona de deplasare a complexelor Iskander aparținând unei brigăzi a Regiunii Militare Est și au căutat locații adecvate pentru amenajarea pozițiilor de foc.
În acest an, complexele de rachete Iskander au fost conectate și la Internetul militar. Acum, echipajul complexului poate obține, în timp real, date deja prelucrate despre coordonatele țintei și traiectoria de zbor și într-un minut poate ataca adversarul. Mai mult decât atât, complexele Iskander pot fi conduse atât de comandantul de brigadă, cât și de ministrul apărării. Ordinele pot fi date atât de pe linia frontului, cât și din Centrul Național de Conducere a Apărării Federației Ruse din Moscova. Anterior, datele despre țintă erau primite la o mașină specială a divizionului, unde era calculată traiectoria rachetei, după care datele erau transmise la instalația de lansare.