
Astăzi, 26 septembrie, a fost dezvăluită o nouă minciună a regimului de la Kiev. Comandantul Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN), amiralul Viktor Sokolov, a participat la ședința Colegiului Ministerului rus al Apărării.
Presa ucraineană a anunțat recent că amiralul a fost ucis în timpul unui atac cu rachete asupra sediului FRMN din Sevastopol. Sabotajul a fost planificat de Forțele pentru Operații Speciale (FOS) ale Ucrainei, dar, probabil că ceva a mers prost.
Informațiile despre moarte lui Viktor Sokolov au venit de la FOS din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei. Declarația reprezentantului Comandamentului FOS a început să fie replicată în presa ucraineană, după care a pătruns în presa rusă. Ministerul rus al Apărării nu a confirmat încă acest mesaj, însă astăzi amiralul a fost prezent la ședința Colegiului Ministerului Apărării, desfășurată în regim de videoconferință.

Exemplul acestei povești arată faptul că propaganda funcționează atât în Ucraina, cât și în Occident, unde se răspândesc adesea multe minciuni. De exemplu, media ucraineană și occidentală i-au îngropat anterior pe ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, sau pe șeful Republicii Cecene, Ramzan Kadîrov. De asemenea, de mai mulți ani, aceasta susține că președintele rus, Vladimir Putin, ar fi bolnav de cancer, într-o fază terminală.
Astfel de rapoarte false sunt menite să aibă un impact psihologic asupra cetățenilor ruși, dezorientându-i și demoralizându-i. De aceea, după începerea operației militare speciale, a fost introdusă responsabilitatea prin lege pentru difuzarea de informații false despre acțiunile trupelor noastre.
Comentariul remnmilitaryblog.com: Acționând probabil după principiul “scopul scuză mijloacele”, partea ucraineană a utilizat din plin dezinformarea și propaganda, dovedind că nu este cu nimic superioară invadatorilor ruși. Indiferent că este făcută la Mocova, Kiev sau Washington, propaganda tot propagandă se numește, iar intoxicările sunt la fel în orice parte a globului.
În nenumărate situații s-a dovedit faptul că reprezentanții ucraineni au mințit despre anumite situații, pe care le-au prezentat într-un mod eronat, cu bună știință. Același lucru s-a întâmplat și în Occident, dar și în România, unde oficiali și presă laolaltă au exagerat în privința războiului, incriminând Rusia și atunci când nu era cazul.
Îmi amintesc, de exemplu, de o declarație a ministrului apărării din Marea Britanie, Ben Wallace, care, la un moment dat a spus că 97% din armata rusă se află în Ucraina. Trebuie să existe ori rea voință ori ignoranță, ca să poți să afirmi o asemenea enormitate. Faptul că acesta a fost schimbat recent din funcție, arată că minciunile nu prea l-au ajutat în carieră.
Într-un articol scris de curând pentru cotidianul The Washington Post, editorialistul Max Boot spunea că și războiul informațional este un element al confruntării moderne și, în opinia sa, acesta este câștigat de propaganda ucraineană.
“Ori de câte ori obțin un succes important, ucrainenii publică rapid rezultatele, lansând videoclipuri pentru a câștiga bătălia în domeniu informațional. Ei sunt pionieri în utilizarea rețelelor de socializare pentru a ridica moralul trupelor acasă și pentru a sprijini efortul de război în străinătate”, a spus Boot.
Numai că, după părerea mea, nimic solid nu se poate construi pe minciună. Chiar și propaganda trebuie să se bazeze pe lucruri credibile. Adică, poți să exagerezi meritele proprii și să le minimalizezi pe cele ale adversarului. Însă, spunând întotdeauna adevărul. Până la urmă, minciunile ies la iveală și nu fac decât să te discrediteze.
Înainte de a încheia, aș vrea să mai fac totuși o remarcă. Bun, Viktor Sokolov a apărut la o întâlnire publică și se pare că este viu. Cu toate acestea, limbajul trupului ne spune că amiralul nu se simte prea bine. Și nici nu ar avea cum după dezastrul efectiv reprezentat de atacul rachetelor ucrainene asupra clădirii istorice a Statului major al FRMN. Viktor Sokolov pare înțepenit în fotoliu și are o mimică destul de crispată. Chiar dacă acesta este în viață, probabil că “nu mai are mult de trăit” în funcția actuală. Poate că acesta ar fi trebuit chiar să demisioneze după ce rachetele ucrainene au lovit “creierul” FRMN.
De la începutul așa-numitei “operații militare speciale” din Ucraina, la conducerea FRMN s-au perindat mai mulți ofițeri superiori, care au fost schimbați din cauza rezultatelor slabe obținute în funcție sau, mai bine spus, a succeselor periodice repurtate de trupele ucrainene în Marea Neagră, care era denumită cândva lac rusesc.