Bătaie maximă de 500 de kilometri, traiectorie imprevizibilă a zborului rachetei și precizie ridicată – experții occidentali au recunoscut complexul de rachete operativ-tactic Iskander-M drept una dintre cele mai periculoase arme ale Federației Ruse. Acest sistem unic este capabil să lovească nu numai ținte terestre. Recent, rachetiștii Regiunii Militare Sud au executat un atac convențional masiv cu rachete Iskander asupra unor ținte navale. Cum interacționează aceste complexe cu sistemele Bastion și Bal?

Brigăzile de rachete Iskander sunt dislocate în Transbaikal, în Extremul Orient, în Regiunea Leningrad și în sudul Federației Ruse. În timpul iernii, ca răspuns la consolidarea grupării militare a NATO din Polonia și din statele baltice, rachetele Iskander au fost dislocate și în Regiunea Kaliningrad. În Siria, complexul de rachete a executat, cu succes, lovituri de înaltă precizie asupra unor ținte deosebit de importante ale teroriștilor.

Complexul operativ-tactic Iskander-M (SS-26 Stone în clasificare NATO) este destinat pentru distrugerea țintelor de dimensiuni reduse precum: complexe de rachete, lansatoare multiple de proiectile reactive, piese de artilerie, avioane și elicoptere pe aerodromuri, puncte de comandă și centre de transmisiuni, la distanțe de până la 500 de kilometri. Acesta a fost introdus în înzestrare în anul 2006.

Complexul Iskander a fost creat ca o armă de mare precizie a Forțelor Terestre, pentru a fi utilizată în diverse teatre de operații militare, pe timp de zi și de noapte, în condiții de luptă activă împotriva apărării antirachetă și a mijloacelor de război electronic. În plus, la o singură salvă, poate să lanseze două rachete. Lansarea “la dublu” reprezintă un avantaj important față de complexele învechite Tochka-U și Oka. Pornind de la poziția de start, pregătirea pentru lansare se face în doar patru minute.

Racheta cu combustibil solid și o singură treaptă de ardere 9M723 a complexului Iskander-M este fabricată cu ajutorul tehnologiei stealth. Aceasta este controlată pe toată traiectoria de zbor și manevrată în mod constant. Viteza rachetei este de peste 2.000 de kilometri pe oră. Ogiva acesteia cântărește aproximativ 500 de kilograme și este echipată cu elemente de fragmentare, de cumul, de penetrare, incendiare și alte mijloace distructive.

Dacă este necesar,  complexul Iskander poate lansa și rachete de înaltă precizie R-500 Kalibr. Această familie de muniție permite distrugerea nu numai a țintelor terestre ale adversarului, ci și a navelor de război.

“Racheta Iskander-M are o traiectorie cvasi-balistică de zbor, lovind orice țintă terestră”, a explicat pentru RIA Novosti expertul militar Aleksei Leonkov. Cu rachete de croazieră de tip Kalibr, complexul va fi reorientat și către nave de luptă de rang doi și trei, ca de exemplu distrugătorul american Arly Burke, purtător de rachete Tomahawk și elemente ale sistemului de apărare antirachetă Aegis. Astfel de nave, alături de crucișoarele Ticonderoga, sunt principalele platforme de atac la nivel mondial.

Bătaia rachetei antinavă Kalibr este de până la 500 de kilometri. În etapa finală a zborului către țintă, racheta dezvoltă o viteză supersonică de aproape trei Mach (un Mach = viteza sunetului). “Racheta zboară la joasă altitudine (50 de metri) și de aceea distrugerea ei cu mijloacele de apărare antiaeriană ale navei este practic imposibilă. În funcție de greutatea ogivei, între 200 și 500 de kilograme, racheta îndeplinește diverse misiuni. Mai ușoară este destinată pentru distrugătoare, mai grea pentru crucișătoare”, a explicat Leonkov.

Racheta antinavă Iskander completează foarte bine complexele de rachete de coastă. De exemplu, racheta de coastă Bal, care se opune navelor din aceleași clase, are o bătaie mai scurtă, de până la 120 de kilometri. Acest complex mobil dotat cu rachete H-35 poate lansa o singură rachetă sau o salvă de maximum 32 de rachete, la un interval de trei secunde. Pentru reîncărcare sunt necesare 30-40 de minute.

Complexul de rachete de coastă Bastion este un armament mult mai greu. Ținte ale acestuia sunt grupările de asalt de portavion, convoaiele sau navele individuale cu deplasament mare. Complexul Bastion este echipat cu rachete de croazieră supersonice antinavă Onyx. Pe porțiunea de marș a traiectoriei, racheta de trei tone zboară la o altitudine de 14 kilometri.

Apropiindu-se de țintă, racheta Onyx coboară la 10-15 metri și are o lovitură zdrobitoare cu o ogivă penetrantă de 300 de kilograme. Sistemul de navigație inerțial, radioaltimetrul și radarul de dirijare permit păstrarea unei traiectorii accelerate de 2.600 de kilometri pe oră și menținerea manevrabilității active a rachetei.

“Este vorba despre o muniție de clasă grea, destinată pentru lupta cu navele de rang unu. Complexul Bastion poate apăra o zonă de coastă cu o lungime de până la 600 de kilometri. Dacă vor fi combinate toate complexele de rachete aflate în serviciu, se va obține o apărare de coastă foarte solidă, eșalonată. La acestea ar trebui adăugată artileria de coastă, întrebuințată la distanțe scurte”, a spus Leonkov.

O asfel de apărare este deosebit de importantă atunci când desantarea pe litoral se realizează prin intermediul așa-numitei “debarcări dincolo de linia orizontului“. Navele nu se apropie de țărm, ci lansează la apă nave mici, la distanțe considerabile, trimițând pe uscat câte unul sau două vehicule blindate și grupuri mici de infanteriști marini. Datorită dimensiunii compacte, vitezei și manevrabilității, acestea sunt dificil de detectat și chiar mai dificil de distrus. Într-o astfel de situație este necesar să se acopere cu foc sursa desantului, perturbând întreaga operațiune.

Navele de desant nu merg singure, fiind însoțite de un puternic grup de asalt. “Dacă sunt lansate imediat mai multe rachete de diferite tipuri (Onyx, H-35 și Kalibr) adversarului îi va fi mult mai dificil să le intercepteze. Apărarea de coastă dobândește flexibilitate și este capabilă să reziste tuturor tipurilor de nave“, a concluzionat Leonkov.

Federația Rusă dispune, în total, de 10 brigăzi de rachete dotate cu complexe Iskander-M, fiecare brigadă având câte 12 complexe de acest tip.

În ordinea înființării, acestea au fost formate astfel:

– Brigada 26 Rachete – Luga (2010, 2011);

– Brigada 107 Rachete – Birobidzhan (2013);

– Brigada 1 Rachete – Krasnodar (2013);

– Brigada 112 Rachete – Shuya (2014);

– Brigada 92 Rachete – Orenburg (2014);

– Brigada 103 Rachete – Ulan-Ude (2015);

– Brigada 12 Rachete – Mozdok (2015);

– Brigada 20 Rachete – Ussuriysk (2016);

– Brigada 119 Rachete – Elansky (2016);

– Brigada 3 Rachete – Gorny, Chita (2017).

Începând din anul 2013, brigăzile de rachete au fost formate într-un ritm de două brigăzi pe an.

Surse: ria.ru, wikipedia.org.