Forțele Navale ale Federației Ruse au confirmat planurile de construire a unuia dintre cele mai importante tipuri de nave din marina rusă a viitorului – un nou distrugător. Crearea unei noi nave de bază pentru zona oceanică a fost discutată de mult timp, însă implementarea proiectului a fost amânată în mod constant. Care sunt problemele legate de construcția acestor nave, unde vor fi construite și armele pe care trebuie să le transporte?
Construcția unui distrugător de tip Lider poate să înceapă după anul 2020, a declarat pentru agenția RIA Novosti locțiitorul comandantului-șef al Forțelor Navale, Viktor Bursuk. Declarația acestuia arată că informațiile despre abandonarea planurilor de construcție a acestei nave sunt doar zvonuri. Deși este necesar să se recunoască faptul că fără foc nu iese fum. Despre construirea unui nou distrugător doar se vorbeste pur și simplu de mulți ani. Și totuși, nimeni nu s-a gândit să abandoneze proiectul de construcție a acestuia.
Potrivit planurilor inițiale ale Ministerului Apărării al Federației Ruse pentru perioada 2013-2020, noul distrugător a fost inclus în secțiunea “Dezvoltarea de modele de perspectivă pentru armament, tehnică de luptă și tehnică specială. Introducerea în înzestrare. Începerea producției în serie” (se presupune ca se avea în vedere prima navă din serie) cu data “până la 30.12.2018”.
Conform rapoartelor anuale ale Biroului nordic de proiectare și construcții (SPKB), dezvoltarea noului distrugător Proiect 23560 a început în aprilie 2015 și până la sfârșitul anului următor a fost finalizată schița proiectului în proporție de 100%. Elaborarea proiectului tehnic trebuia să înceapă în iunie 2016. Cu toate acestea, luarea în considerare a variantelor proiectului a fost întârziată, iar aprobarea sa a fost făcută aproximativ în iulie-august 2017, după care a fost făcută o pauză în timpul creării navei. Este exact, a fost facută o pauză și nu a fost abandonat proiectul, deoarece Forțele Navale ale Federației Ruse nu ar fi întregi fără o navă de bază pentru zona oceanică, așa cum Forțele Terestre nu ar fi întregi fără un tanc de bază sau aviația fără un avion de vânătoare, care să controleze spațiul aerian. Lucrul asupra proiectului a fost suspendat din cel puțin două motive.
Primul motiv a fost reprezentat de problemele legate de construcția fregatelor. Încă din anul 2005, fostul comandant al Direcției Construcții de Nave din cadrul Forțelor Navale, Anatoli Slemov, a anunțat “planurile marinei, susținute de mediul stiințific, de creare a unei serii de noi nave de luptă: o corvetă, ulterior o fregată si apoi un distrugător”. Dacă în cazul corvetelor lucrurile au mers bine, chiar și cu unele probleme, construcția fregatelor Proiect 22350 a fost întârziată de către întreprinderea constructoare (Șantierul naval nordic) și dezvoltatorul complexului de rachete antiaeriene Poliment-Redut (Almaz-Antei). După cum se știe, nava principală a seriei, Amiral Gorșkov, a cărei construcție a început cu peste 12 ani în urmă, nu a fost predată nici acum flotei. Alte trei corpuri de nave de acest tip se află în construcție sau pe rampe, iar din anul 2013 nu a mai fost începută construcția altei nave și probabil nici nu va mai fi, cu toate că a fost anunțată producerea a șase nave Proiect 22350. În schimb, ar trebui să se construiască o variantă îmbunătățită a navelor din clasa Gorșkov, care se pare că va fi Proiect 22350M (deși prin sistemul adoptat de cinci cifre indicele ar fi trebuit să fie 22351).
Despre noul proiect se știu puține lucruri: va avea un deplasament mai mare și va fi mai bine înarmat. Este posibil că noua fregată sa fie destinată chiar și pentru zona oceanică (mini distrugător) și, paradoxal, să fie considerată navă de rang I (conform datelor disponibile, trebuie să aibă deplasament de peste 5.000 de tone). Nu este exclus ca o comandă pentru seria 22350M să fie plasată la două șantiere navale – Șantierul naval nordic (Sankt-Petersburg) și Santierul naval Iantar (Kaliningrad). Ar fi un lucru foarte bun dacă ar fi cooptat și Șantierul naval Iantar, deoarece acesta a demonstrat că poate construi foarte rapid nave de luptă. În cadrul Programului de stat pentru înzestrare pentru perioada 2018-2027, în mod eronat, pe lângă submarine nucleare și nenucleare au fost incluse, în principiu, fregate și nave de apărare de coastă, iar navele pentru zona oceanică au fost împinse peste 7-10 ani.
Un a doilea motiv serios pentru suspendarea muncii privind crearea unui nou distrugător constă în lipsa locurilor de construcție potrivite. Principalele dimensiuni ale navei Proiect 23560 pot fi doar ghicite. Cel mai probabil deplasament a fost aflat de la fostul adjunct al ministrului apărării pentru asigurare tehnico-materială, Iuri Borisov – 14.000 de tone.
La un deplasament total de 14.000 tone, dimensiunile principale ar trebui să fie apropiate de următoarele: lungimea 199 de metri, lățimea 22,5 metri, pescaj 6,8 metri (obținute prin analogii cu nave deja existente, respectiv crucișătoarele Proiect 1164). Șantierul naval Sevmaș din Severodvinsk este ocupat complet în prezent de submarinele nucleare (clasele Borei, Iasen și submarine cu destinație specială), Șantierul naval Zvezda din Extremul Orient încă nu este pregătit, iar Șantierul naval Zaliv din Kerci încă nu și-a stabilit competențele. Posibilitățile Șantierului naval Iantar sunt limitate de dimensiunile docului intermediar (până la 170 de metri), Șantierul naval din Sankt Petersburg este ocupat cu spărgătoarele de gheață nucleare, iar spațiile Șantierului naval Nordic permit construirea de nave cu aceeași lungime ca în cazul Șantierului naval Iantar.
Într-un final, la sfârșitul anului trecut, între Șantierului naval Nordic și Metrostroi, a fost încheiat un contract pe termen lung pentru construirea unei platforme cu o rampă pe două nivele, cu dimensiunea de 250×140 de metri, cu data finalizării lucrărilor în trimestrul unu al anului 2019. Faza activă a lucrărilor urma să fie începută în luna aprilie 2018 și, judecând după imaginile din satelit date publicității, aceasta chiar a început. Noul hangar pentru nave din Sankt Petersburg, în care este planificată intâi construirea a două portelicoptere, va elimina problema locului în care vor fi construite distrugătoarele Lider, dar pentru a se accelera construirea unei serii pentru două flote, ar fi nevoie de încă un șantier. Ideal ar fi Șantierul naval Zvezda.
Dimensiunile principale pentru noul distrugător au fost menționate mai sus. Acestea sunt apropiate de dimensiunile proiectului concept al Centrului Științific Krilov, a cărui suprastructură pagodală evocă asociații cu navele de război japoneze din cel de-al doilea război mondial, dar deplasamentul menționat în mass-media (17.500 tone) este în mod evident supraevaluat.
Deplasamentul anunțat de Iuri Borisov, 14.000 de tone, se înscrie bine în tendințele mondiale de creștere a deplasamentului principalelor nave de suprafață pentru zona oceanică. Astfel, Zumvalt, construit în serie restrânsă, are 16.000 de tone, modelul chinezesc 055 aproximativ 12.000 de tone, și chiar versiunea III a lui Arly Burke (cel mai mare distrugător din lume în prezent) atinge peste 10.000 de tone.
Deja s-a aflat că din cele două variante ale propulsiei (turbine pe gaz sau nucleară) a fost aleasă cea nucleară, fapt ce va permite ca distrugătoarele Lider să se simtă confortabil în timpul navigării solitare îndepărtate (pe timp de pace), precum și în cadrul grupărilor de atac sau grupările portavioanelor (cu crucișătoarele Proiect 11442M sau noile portavioane cu propulsie nucleară).
Despre înzestrarea distrugătoarelor Proiect 22560 se poate spune că fantezia autorilor proiectului a fost limitată de către cerințele reprezentanților Forțelor Navale. Astfel, potrivit unui material publicitar, prezentat la forumul “Armata-2017”, distrugătorul Lider va avea instalații de lansare verticale cu 200 de celule pentru rachete cu diverse destinații (128 de rachete antiaeriene și antirachetă, precum și 64-72 de rachete de croazieră, rachete antinavă și rachete antisubmarin), o instalație de artilerie calibru 130 de milimetri (eventual calibrul va fi mărit la 152 de milimetri), două elicoptere, etc.
În ceea ce privește noile termene pentru implementarea programului de creare a unui nou distrugător, proiectarea tehnică (etapa principală de dezvoltare a proiectului, pe parcursul căruia deciziile luate în faza de schițare a proiectului sunt confirmate și detaliate) va începe după anul 2020, iar construcția navei principale a seriei – aproximativ în 2025 (pentru refacerea rapidă a structurii navale de bază a Forțelor Navale ale Federației Ruse ar fi foarte bine ca să înceapă construcția în același timp pentru două comenzi, la Șantierul naval Nordic și la Șantierul naval Zvezda).
În ceea ce privește producerea in serie a distrugătoarelor Proiect 23560, există date potrivit carora la început a fost planificat să se comande 12 nave (șase pentru Flota de Nord și șase pentru Flota din Oceanul Pacific), iar ulterior cifra a fost redusă la opt unități (patru plus patru). În acest sens, trebuie precizat faptul că producerea în serie a distrugătoarelor are la bază aceleași criterii ca și în cazul producerii în serie a portavioanelor, adică prezența permanentă în serviciul de luptă a două grupări de portavion (una la Flota de Nord și una la Flota din Oceanul Pacific), precum și asigurarea proiecției forței în orice zonă a Oceanului Planetar.
Numărul de distrugătoare din compunerea grupării portavionului nu ar treebui să fie mai mic de două, dacă în structura acesteia se mai află patru fregate Proiect 22350M. Adică, în total, patru distrugătoare în serviciul de luptă, ceea ce ar însemna 12 distrugătoare în dotarea Forțelor Navale (patru în serviciul de luptă, patru pregătite să le înlocuiască și patru în reparații). Altfel, nu se poate vorbi de serviciul permanent.
În încheiere, un pic de semantică. Distrugătorul este un purtător de mine capabil să execute misiuni în cadrul escadrei (în timpul traversării mării sau în timpul luptei). Acesta a apărut cu puțin timp înaintea războiului ruso-japonez, iar în prezent este destinat pentru protecția navelor de luptă mari împotriva purtătorilor de mine (torpile), de unde și numele de origine de contratorpilor sau vânător. În alte limbi europene, această denumire a fost conservată până în prezent (Eng. Destroyer), fără să fie deloc în contradicție cu sensul bun. În Forțele Navale ruse, termenul de vânător a fost întrebuințat o perioadă, dar nu a prins, distrugător fiind considerat mai potrivit și din punct de vedere euphonic.
Totul a fost bine, atâta timp cât armamentul principal al distrugătoarelor au fost minele, mai precis minele cu autopropulsie (torpile).
Odata cu introducerea în înzestrare a rachetelor de croazieră antinavă și lansarea în construcție a distrugătorului Bedovii dotat cu astfel de rachete, disonanța semantică era clar apărută. În 1966, toate distrugătoarele purtătoare de rachete (Proiect 56M și 57Bis) au fost reclasificate în nave mari purtătoare de rachete și abia peste 10 ani a fost începută construirea unei noi serii de distrugătoare de escadră (Proiect 956 Sarici).
Referindu-ne la Lider, cu deplasament de crucișător și o cantitate enormă de rachete, termenul de distrugător va determina din nou o anumită rumoare. Unele justificări în acest caz ar putea fi reprezentate de fidelitatea de neclintit a marinarilor militari față de tradițiile maritime. De asemenea, se pare că Statul Major Principal al Forțelor Navale a decis să rezerve clasa de crucișător pentru navele mai mari decât cel Proiect 23560, care, mai devreme sau mai târziu, vor putea înlocui crucișătoarele nucleare grele Proiect 11442M, Petru cel Mare și Amiral Nakhimov.
Regiunea Extinsa a Marii Negre - Military Blog 