În cadrul unui raport intitulat “Riscurile implementării Programului de stat pentru înzestrare pentru perioada 2018-2027 determinate de lipsa materialelor de construcții moderne”, experții Centrului pentru analiza strategiilor și tehnologiilor de la Moscova avertizează că îndeplinirea programului, cu o valoare totală de 19 triloane de ruble, adoptat în luna ianuarie, se confruntă cu dificultăți serioase, din cauza nerezolvării unor probleme ale Complexului Militar Industrial. Specialiștii ruși manifestă o prudență deosebită, în condițiile sancțiunilor internaționale și a stării metalurgiei speciale din Federația Rusă.
În raport se arată că, pe lângă amenințările tradiționale, precum dificultățile economice și sancțiunile internaționale, există anumite “puncte slabe”, cunoscute numai de specialiști. Este vorba despre riscuri asociate cu producerea de materiale de construcții moderne, a căror lipsă sau insuficiență poate bloca sau întârzia permanent producerea în serie a armamentelor.
În luna ianuarie, președintele rus, Vladimir Putin, a anunțat aprobarea Programului de stat pentru înzestrare pentru perioada 2018-2027. La Ministerul rus al Apărării au fost făcute precizări potrivit cărora realizarea programului presupune cheltuieli de 20 de trilioane de ruble, din care 19 trilioane pentru cumpărarea, repararea și dezvoltarea echipamentelor militare și tehnicii speciale și un trilion pentru construcția unei infrastructuri adecvate.
În următorii zece ani, aceste fonduri vor merge, printre altele, la lucrările legate de sistemul de rachete antiaeriene S-500, rachetele balistice intercontinentale Sarmat și Rubej, precum și pentru a înlocui complexele de rachete Topol cu cele mai moderne de tip Iars. Între proiectele prioritare se află tehnica blindată, creată pe baza platformelor Armata, Kurganets și Bumerang, precum și livrarea de tancuri noi T-90M.
Complexul Militar Industrial din Federația Rusă lucrează pentru introducerea în înzestrare a avionului de vânătoare de generația a cincea Su-57 (cunoscut și sub denumirile de PAK FA sau T-50), a avionului de tip MiG-35, precum și pentru modernizarea bombardierelor strategice Tu-95MS, Tu-160M și Tu-22M3. De asemenea, se lucrează la dezvoltarea complexului de perspectivă al Aviației cu rază lungă de acțiune (PAK DA).
Pentru Forțele Navale programul include construirea submarinului cu destinație strategică Borei-B, a navelor de suprafață dotate cu rachete de croazieră Kalibr și rachete hipersonice Zircon, precum și a două portelicoptere înzestrate cu noile elicoptere navale Ka-52K Katran.
Între amenințările tradiționale, experții Centrului pentru analiza strategiilor și tehnologiilor le-au inclus pe cele cu care se poate confrunta orice program pe termen lung de modernizare a Forțelor Armate. În primul rând, este vorba despre riscurile economice legate de o prognoză extrem de optimistă a dezvoltării macroeconomice a țării, de care depind programele de înzestrare.
Există riscuri de înăsprire a sancțiunilor internaționale împotriva Federației Ruse, ce conduc, în mod inevitabil, la limitarea accesului la împrumuturi externe și la importul de tehnologii și materiale.
Între riscurile de politică externă experții includ, pe de o parte, o posibilă escaladare a conflictului cu Ucraina, care ar putea deveni un motiv pentru ajustarea volumului și direcției cheltuielilor militare și, pe de altă parte, o relaxare ipotetică a relațiilor cu Occidentul și țările europene. În acest din urmă caz, conducerea rusă poate reduce cheltuielile militare și, prin urmare, poate revizui programul de înzestrare.
În ceea ce privește riscurile de politică internă, experții atrag atenția asupra faptului că, practic, toate forțele de opoziție din Federația Rusă doresc reducerea cheltuielilor militare și redistribuirea acestora către rezolvarea problemelor sociale.
Unele riscuri sunt cauzate de dificultățile legate de atragerea personalului de calitate, din cauza lipsei investițiilor în capitalul uman, a unui nivel scăzut de management și a unei crize a educației profesionale tehnice. Între riscurile industriale tradiționale, experții Centrului pentru analiza strategiilor și tehnologiilor includ criza pe termen lung a industriei naționale constructoare de mașini și a mașinilor-unelte învechite.
În plus, analiștii centrului observă că, la început, este imposibil să se ia în considerare toate problemele tehnice, organizaționale și financiare, care apar atunci când se creează o nouă generație de armamente. Și, în condițiile sancțiunilor internaționale, este aproape imposibil să se coopereze cu dezvoltatorii din alte țări.
Diferența principală a noului program va consta în trecerea la producția de armamente de generație nouă, care diferă semnificativ de cele anterioare și utilizează pe scară largă materiale de construcție de înaltă tehnologie, au precizat autorii raportului. Potrivit acestora, nu este vorba numai despre materialele compozite, ci, mai ales, despre produsele metalurgiei speciale – oțelurile structurale, speciale și blindate.
În construcțiile navale militare, oțelul este în continuare principalul material structural (92%). În viitor, materialele compozite îl vor inlocui ca principal material structural al submarinelor, dar acest lucru nu se va întâmpla până în anii 2030, când va fi creată baza de producție corespunzătoare, spun experții centrului. Până atunci materialul structural al Complexului Militar Industrial va rămâne oțelul, subliniază autorii raportului. Rolul oțelului rămâne semnificativ în producția de armamente pentru Forțele Terestre (72%).
Din cauza sancțiunilor internaționale, situația în metalurgie, în special în producția de oțeluri speciale, este agravată de incapacitatea de a se baza pe importuri, care au fost utilizate pe scară largă mai devreme, notează analiștii centrului. În opinia lor, aceste riscuri se numără printre cele mai subevaluate riscuri ale Programului de stat pentru înzestrare pentru perioada 2018-2027.
În prezent, construcțiile de mașini ruse se bazează, în principal, pe importuri (conform datelor asociației Specstal, 77% în anul 2017), constată analiștii centrului. După prăbușirea URSS, când comenzile pentru apărare au scăzut brusc, producția de oțeluri speciale a trebuit să fie redusă, iar producătorii au trecut la mărci de oțeluri comune, pentru care s-au găsit mai ușor cumpărători pe piețele externe. În urma evenimentelor din anul 2014, când au fost introduse sancțiunile internaționale și s-au deteriorat, în mod acentuat, relațiile cu Ucraina, ale cărei produse ocupă încă o poziție importantă pe piața rusă, dependența de importurile de oțeluri speciale a amenințat dezvoltarea construcțiilor de mașini naționale.
Probleme speciale pentru industria de apărare rusă sunt create și de situația din jurul celei mai importante întreprinderi a metalurgiei speciale – combinatul metalurgic “Octombrie Roșu” din Volgograd. Produsele sale sunt utilizate pentru producerea platformelor Armata și avioanelor Su-57. Cu toate acestea, o întreprindere își poate suspenda producția în contextul unui litigiu între entitățile comerciale și a cauzelor penale. Dacă acest lucru se va întâmpla, nu va fi posibil să se conteze pe partenerii străini în achiziționarea de componente de bază și materiale structurale, din cauza sancțiunilor recente. Rezultatul poate conduce la o întrerupere a celor mai importante programe pentru apărare, spun experții centrului.
Printre ramurile Complexului Militar Industrial, numai în construcția de avioane și cea de rachete, oțelul și materialele pe bază de fier nu au jucat niciodată un rol principal – aici materialele compozite înlocuiesc aluminiul. Potrivit datelor Centrului pentru analiza strategiilor și tehnologiilor, construcția aeronavelor moderne este, în proportie de 70%, din aliaje de aluminiu, ponderea oțelului și a materialelor compozite este de 11% pentru fiecare, iar alte 7% pentru aliajele de titan, iar procentul rămas pentru alte materiale.
Anterior, într-un interviu acordat revistei “Exportul de armamente”, directorul general al societății “NII Otel”, Dmitri Kupriunin, a afirmat că metalurgia rusă oferă pe deplin industriei oțeluri blindate de producție proprie. Cu toate acestea, la Centrul pentru analiza strategiilor și tehnologiilor se consideră că lipsa atenției față de problemele industriei poate conduce la situația în care Federația Rusă va trebui să se bazeze pe livrările de materiale pentru produsele militare din străinătate.
În unele vehicule de luptă de producție rusească, oțelul importat este într-adevăr utilizat, însă, în general, situația din Federația Rusă cu producția de oțel nu este atât de critică, spune Andrei Frolov, redactor-șef al revistei “Exportul de armamente”. După cum a spus el, în Federația Rusă, există într-adevăr toată nomenclatura necesară pentru construcțiile de mașini, însă, nu în toate cazurile este nevoie de înlocuirea importurilor. “Dacă se folosește oțel importat într-un produs ce poate fi cumpărat de pe orice piață, cu siguranță nu intră sub restricții și este produs de o duzină de țări – de ce să reinventăm roata?” – a spus expertul.
Situația în care un grup de industrii importante depinde de un furnizor specializat de materiale este, în general, tipică pentru industria de apărare din întreaga lume, spune Vasili Kașin, cercetător principal la Institutul de Studii de Est din cadrul Academiei de Științe din Federația Rusă. Potrivit acestuia, faptul reprezintă o consecință a specializării înguste a producțiilor militare și a tehnologiilor lor.
“Cel mai simplu exemplu îl reprezintă Combinatul de celuloză și hârtie din Baikal, care, mult timp, nu a putut fi închis, în pofida poluării lacului Baikal. Acolo se producea celuloză albită, o componentă a combustibilului solid pentru rachete. Închiderea acesteia putea pune în pericol producția de rachete balistice“, a spus Kașin.
Regiunea Extinsa a Marii Negre - Military Blog 