Cel mai ambițios proiect sovietic pentru un avion amfibie a primit o a doua șansă. Corporația unificată constructoare de avioane și-a anunțat intenția de a relua producerea hidroavioanelor legendare Albatros, cele mai mari nave zburătoare din lume – A-40, destinate pentru căutarea și distrugerea submarinelor. Cu toate că, dezvoltarea acestor hidroavioane a început în anii 1970, nici măcar un singur avion nu a putut fi creat. Despre soarta capricioasă, cum ar fi vremea pe mare, a acestui avion elegant, în materialul următor.

Un oaspete din viitor

Ideea de a relua producția avioanelor Albatros nu este nici pe departe nouă, dar este destul de logică. Asta din cauza faptului că industria aeronautică rusă nu a putut să ofere până acum o altă aeronavă din această clasă nici măcar pe hârtie. Iar nevoia de astfel de avioane există și este destul de vizibilă. În ceea ce privește avioanele amfibie antisubmarin, în cadrul Aviației navale mai există câteva aeronave Be-12 Chaika, ce ar fi trebuit să fie înlocuite și retrase din serviciu încă din anii 1970. Acestea sunt dispersate uniform la toate flotele, din Kamceatka până în Crimeea.

De fapt, înginerii Complexului Tehnico-Științific de Aviație Beriev din Taganrog intenționau să înlocuiască vechile Chaika cu A-40. Potrivit normelor hidroavioanelor, acesta avea aproape totul revoluționar, de la unitatea de propulsie combinată, cu două motoare de marș și două motoare de start, până la aspectul general și dispunerea compartimentelor. Constructorii au amplasat motoarele principale în partea cea mai protejată a avionului, adică partea din spate, sub aripi.

Dimensiunile și capabilitățile aeronavei sunt impresionante: lungimea și anvergura aripilor este de peste 40 de metri, plafonul practic de zbor 13 kilometri, autonomia de până la patru mii de kilometri, iar timpul de patrulare continuă este de până la 12 ore. Datorită unei scheme aerodinamice reușite, a mecanizmelor dezvoltate ale aripilor și celor două motoare D-30, avionul de 90 de tone s-a dovedit a fi extrem de docil și ușor de ridicat în aer.

Încă de la început, Albatros a fost conceput pentru căutarea, urmărirea și distrugerea submarinelor. Acesta poate ambarca până la 6,5 tone de încărcătură de luptă și poate lua la bord aproape întreg arsenalul vast de armamente folosit în mod curent de „frații” anti-submarin Il-38 și Tu-142. Este vorba de torpile dirijate Orlan, capabile să lovească atât submarine, cât și nave de suprafață, de bombe de adâncime, de mine, de balize acustice și de echipamente speciale de cercetare radio. Spre comparație, Chaika poate avea la bord 1,5 tone de astfel de încărcături.

Pe lângă aceasta, avionul A-40 (cu versiunea civilă A-42) se adptează foarte bine la desfășurarea misiunilor de căutare-salvare la distanță îndepărtată față de țărm. Navigabilitatea aparatului permite decolarea și aterizarea în condițiile unor valuri de până la doi metri. Chiar din stadiul de dezvoltare, proiectanții au avut în vedere posibilitatea instalării unui sistem de realimentare cu combustibil în aer, care să extindă în mod semnificativ raza de acțiune a aeronavei. Și, deși formal Albatros nu este considerat un avion cu rază lungă de acțiune, acesta dispune de tot ce îi trebuie pentru zboruri lungi: toaletă, garderobă și chiar un compartiment pentru odihna echipajului.

Zbor întrerupt

Trebuie recunoscut faptul că, la începutul anilor 1970, tema avioanelor amfibie din URSS a devenit destul de dureroasă.

Flota, care a avut timp să evalueze plăcerile navelor zburătoare, a solicitat aeronave noi, iar Ministerul industriei aviatice a propus transferul misiunilor antisubmarin către avioanele și elicopterele cu bazare terestră.

Acordarea proiectului A-40 pentru Beriev s-a făcut grație entuziasmului remarcabil și abordărilor de concepție nestandardizate, care au permis construirea unui hidroavion bazat pe principalele caracteristici.

În anul 1991, un prototip al Albatros a fost prezentat pentru prima dată în străinătate. Zburând pe aerodromul francez Le Bourget, acesta a atras imediat atenția publicului. Avionul amfibie a devenit singura aeronavă de la expoziție, care a fost inspectată de președintele francez, François Mitterrand. Cunoscătoare a sensului estetic, presa franceză a apreciat eleganța avioanului cu contururi perfecte ale fuzelajului, iar toată comunitatea aeronautică s-a îndrăgostit de acesta.

După Le Bourget, Albatros a avut alte succese la expozițiile din Singapore, Noua Zeelandă și Marea Britanie, înregistrând recorduri de zbor la distanță și în altitudine pentru un hidroavion. Cu toate acestea, a urmat refuzul inopinat al Ministerului Apărării de a continua finanțarea proiectului. Banii alocați de armată nu ajungeau nici pentru realizarea testelor complexe în Crimeea, fără să mai vorbim de lansarea unei serii experimentale. Toate acestea în pofida faptului că la Taganrog totul era pregătit – noile ateliere au fost construite, iar echipamentele erau instalate. Încercând să salveze proiectul, cei de la Beriev au propus mai multe versiuni civile ale avionului. În diferite momente, pe baza sa, au intenționat să creeze un avion pentru stingerea incendiilor, un avion de salvare sau chiar un avion de transport pasageri, cu rază medie de acțiune, ce putea primi la bord până la 120 de persoane.

În consecință, a apărut avionul Be-200 polivalent, o versiune redusă a lui A-40, dezvoltat pentru Ministerul pentru Situații de Urgență. Acum câțiva ani, de acest avion s-a interesat chiar și Ministerul rus al Apărării. În baza unui contract din anul 2013, Beriev trebuia să livreze Ministerului Apărării șase avioane amfibie Be-200, însă acesta a fost reziliat din cauza unor întârzieri ale livrărilor. Potrivit declarațiilor adjunctului ministrului apărării, Aleksei Krivoruchko, în viitorul apropiat va fi încheiat un nou contract pentru achiziționarea a trei avioane.

Dreptul la viață

În pofida performanțelor excelente de zbor, Be-200 pierde în fața lui A-40 în ceea ce privește sarcina utilă, viteza și raza de acțiune, fiind mai potrivit pentru rolul unei aeronave auxiliare multifuncționale decât „vânător de submarine”, deși reprezentanții Ministerului Apărării la încheierea contractului nu exclud nici o astfel de variantă pentru utilizarea sa.

În ceea ce privește avioanele antisubmarin cu bazare pe aerodrom, Forțele Navale dispun de aproximativ 20 de avioane cu rază lungă de acțiune Tu-142, în diverse variante, și de aproximativ 50 de avioane Il-38 cu rază medie.

Avioanele Tu-142 sunt dislocate în Regiunea Vologda (Aviația navală a Flotei de Nord) și în Ținutul Habarovsk (Flota din Oceanul Pacific), fiind modernizate acum la compania Beriev. Potrivit lui Aleksei Krivoruchko, primul aparat modernizat va fi primit înainte de sfârșitul anului. Și avioanele Il-38, îmărțite în mod egal între Flota din Oceanul Pacific și Flota de Nord, sunt modernizate treptat la versiunea Il-38N.

Având în vedere lungimea totală a frontierelor maritime rusești, este posibil ca, în curând, o flotă din ce în ce mai mare să necesite o aeronavă amfibie funcțională și cu o rază lungă de acțiune, capabilă să rezolve imediat problemele vânătorii de submarine ale adversarului potențial, de patrulare, cercetare, transportul desantului și livrării de mărfuri. Cu câteva decenii înainte, la timpul său, Albatros ar fi fost potrivit pentru acest lucru. Potrivit experților, industria aeronautică din Federația Rusă este acum capabilă să o lanseze în serie – totul depinde doar pe bani. Este cunoscut faptul că Albatros, ca și Be-200, este foarte interesant pentru potențialii cumpărători din China, India, Malaezia și alte țări, dar, deocamdată, nu au fost încheiate contracte.

„Din punct de vedere tehnic, industria poate face orice, singura întrebare este cât de mult va costa această țară și dacă Ministerul Apărării este gata să facă astfel de eforturi”, a declarat expertul în probleme de aviație Vladimir Karnozov pentru RIA Novosti. Acest lucru este valabil atât pentru achizițiile inițiale, cât și pentru întreținerea ulterioară. Problema este că industria aviatică produce avioane în număr mic, ceea ce le face extrem de scumpe. Pentru o producție eficientă sunt necesari clienți, inclusiv străini. Din păcate, aceștia nu sunt încă disponibili. În  ceea ce privește Albatrosul, avionul este foarte bun, având calități unice.

Sursa: ria.ru.