Forțele Navale ale Federației Ruse au început testarea unor complexe submarine robotizate, care vor face mai simplă și mai eficientă întrebuințarea antenelor hidroacustice remorcate. Aceste antene au o lungime de peste un kilometru și sporesc în mod semnificativ probabilitatea de detectare a submarinelor și torpilelor adversarului, însă limitează în mod serios viteza și manevrabilitatea navelor purtătoare.

Potrivit experților, roboții de remorcare vor fi solicitați, deoarece cu aceștia navele antisubmarin vor avea mai puține restricții de mobilitate.

După cum au declarat pentru Izvestia surse de la Comandamentul Principal al Forțelor Navale, în prezent, în Marea Baltică, are loc testarea unor noi roboți de remorcare. Aceștia sunt destinați pentru conducerea antenelor flexibile lungi tractate (GPBA), care sunt folosite de navele de suprafață pentru a căuta submarine. Întrebuințarea dronei ajutătoare elimină multe dintre limitările privind manevrabilitatea unei nave și permite, de asemenea, poziționarea antenei astfel încât “să vadă” mai bine ținta.

Din exterior, robotul de remorcare seamănă cu un mic submarin, cu o chilă și cu mai multe cârme de adâncime. Acesta este situat la capătul antenei și reglează adâncimea de imersiune, precum și, dacă este necesar, ajustarea în timpul manevrelor navei.

GPBA sunt cabluri de doi kilometri, cu hidrofoane atașate la ele. Antenele sunt remorcate în spatele navelor. Acestea reprezintă cele mai eficiente mijloace de descoperire a submarinelor. Însă, în timpul manevrelor, antena este îndoită, ceea ce înseamnă că semnalul este pierdut sau distorsionat. De asemenea, “cozile” lungi ale antenei limitează serios manevrele și viteza navelor, împiedicându-le să atace.

Expertul în domeniul militar naval Aleksander Mozgovoy a explicat că designerii au lucrat mult timp pentru a face stația hidroacustică remorcată (GAS) mai confortabilă.

“Avantajul antenei remorcate este sensibilitatea ridicată, mai ales în modul pasiv, deoarece, datorită lungimii considerabile, este mai puțin afectată de zgomotul și vibrațiile de la instalația energetică a navei purtătoare”, a precizat expertul.

“Anterior, chiar au fost construite nave speciale, un fel de Awacs hidroacustic, cu antene remorcate uriașe. Acestea erau destinate pentru căutarea submarinelor atomice și pentru conducerea spre submarine a forțelor de aviație și antisubmarin. Dar, datorită dimensiunilor mari, antenele tractate pot fi utilizate numai în largul mării, și mai bine în ocean, unde există suficientă adâncime și este loc de manevră. Prin urmare, navele antisubmarin lucrează adesea în perechi sau în grupuri: una urmărește mediul subacvatic, în timp ce altele atacă țintele descoperite”, a declarat Aleksander Mozgovoy.

Potrivit precizărilor acestuia, dacă se va reuși realizarea roboților, care vor ajuta la controlul “coastei” antenei, atunci navele antisubmarin se vor manevra mai liber și eficiența utilizării lor va crește.

Navele de suprafață moderne ale Federației Ruse sunt dotate cu GAS de tip Vignetka-M și Minotaur-M. În prezent, acestea sunt instalate pe cele mai recente fregate Proiect 20350 și corvete Proiect 20380.

GAS Vignetka-M întrebuințează o antenă flexibilă extinsă și un radiator de joasă frecvență tras în spatele pupei navei, ceea ce asigură detectarea eficientă a submarinelor în regim de zgomot redus.

În același timp cu stația de radiolocație lucrează și GAS în regim de căutare a zgomotelor, ceea ce permite descoperirea amenințării cu torpile și nave de suprafață la distanțe mari.

În regimul de detectare a zgomotului, această stație “vede” un submarin în mișcare la o distanță de 15-20 de kilometri, o navă de suprafață la o distanță de 30-100 de kilometri și o torpilă la o distanță de 15-30 de kilometri.

Sursa: iz.ru.