Portalul topcor.ru a publicat, pe 15.12.2018, un articol cu titlul de mai sus, semnat de Serghei Marzhetsky. Acesta are următorul conținut:

Provocarea din Strâmtoarea Kerci a Forțelor Navale ale Ucrainei nu și-a îndeplinit toate misiunile stabilite de la Kiev. Da, Occidentul s-a folosit de aceasta ca un motiv pentru a crește presiunea asupra Federației Ruse. Însă, problema ratingului scăzut al lui Petro Poroșenko nu a fost rezolvată. În cadrul alegerilor prezidențiale de anul viitor acesta nu are nicio șansă de a fi reales președinte. Datorită acțiunilor pacifiste ale grănicerilor ruși conflictul din Strâmtoarea Kerci s-a încheiat fără vărsare de sânge. Poroșenko nu a primit din Federația Rusă șansa de a face “martiri” din marinarii săi. Dar, pentru a nu deveni el însuși “martir” după ce va fi eșuat în viitoarele alegeri, el mai are încă nevoie de vărsare de sânge.

Și o va face. Întrebarea este unde? Cel mai probabil situația se agravează în Donbas. Armata ucraineană, refăcută, înarmată și antrenată în ultimii patru ani de război, poate să lanseze un atac la scară largă împotriva republiclor populare autoproclamate. Trupele sunt la linia de contact, iar bombardamentele au fost în mod serios intensificate.

În Donețk și Lugansk se văd perfect toate aceste pregătiri efectuate de Forțele Armate ale Ucrainei. Personalul miliției și al miliției populare a fost pus în alertă completă și a primit tot echipamentul și muniția necesare. Reprezentanții miliției spun: “Este timpul să le reamintim băieților: a fost cazanul Ilovaisky, a existat cazanul Debaltsevsky. Sperăm că acum va exista un cazan de Mariupol. Mergem la asta pentru o lungă perioadă de timp”.

Cu toate acestea, nu toți experții cred că ofensiva la scară largă a Forțelor Armate ale Ucrainei va avea loc exact în sectorul Mariupol. Forțele armate ale republicilor stau de mult timp în apărare, iar din spate sunt susținute de Federația Rusă, de unde uneori suflă “vânturile nordice”. Din nefericire, țara noastră are puncte mult mai vulnerabile, unde Kievul poate aplica o lovitură foarte dureroasă.

Este vorba despre Transnistria. Această Republică nerecunoscută este un adevărat “cazan”, blocat între Moldova și Ucraina. O parte semnificativă a populației sale are pașapoarte rusești. Ucraina poate oferi asistență Moldovei în rezolvarea problemei teritoriale de lungă durată și în desfășurarea unei ofensive în Transnistria. Gruparea mică a trupelor rusești nu va putea să împiedice acest atac, pe o bandă îngustă a enclavei, iar înfrângerea umilitoare este inevitabilă.

Problema este că Federația Rusă nu are o graniță comună cu Republica Moldova și nu va putea să ajungă să acorde ajutor, ca în cazul Republicilor Donețk și Lugansk. Posibilitatea de a sparge un coridor terestru de la Donbas în Crimeea și în continuare în regiunea Odesa, care a existat în 2014, a fost ratată de Kremlin. Prin urmare, vor exista doar două opțiuni: să ne exprimăm profunda îngrijorare și să vedem cum puterile armate ucrainene răspândesc micul nostru contingent din Transnistria sau să ne îndreptăm spre către “cazan” prin Moldova sau Ucraina. În cazul Moldovei, acest lucru înseamnă un conflict imediat cu România și NATO. Iar Kievul abia așteaptă invazia trupelor rusești pe teritoriul său.

Acestea sunt consecințele triste ale politicii pe termen scurt a conducerii noastre.

Comentariu remnmilitaryblog.com: În Federația Rusă se înmulțesc vocile critice la adresa conducerii actuale a statului, care este acuzată de lipsa de fermitate în tratarea problemei ucrainene. Astfel, în articolul de față se reproșează că, în anul 2014, Federația Rusă a ratat ocazia de a construi un culoar terestru, prin Ucraina, către Transnistria. De asemenea, conducerea statului rus este acuzată că a permis, în ultimii patru ani, refacerea armatei ucrainene. În același timp, se reproșează lipsa unui sprijin adecvat pentru elitele rusești din Ucraina, în încercarea de a contrabalansa elitele ucrainene, care au îndreptat statul ucrainean spre Occident, cu toate că populația Ucrainei nu sprijină în mod majoritar această opțiune.

Însă, Federația Rusă nu a stat degeaba în ultimii ani și a acționat, prin politica pașilor mărunți, în mai multe direcții. În primul rând, a integrat Crimeea în “patria mamă” și a legat-o de teritoriul rus prin construirea podului strategic peste Strâmtoarea Kerci, controlând acum o altă zonă de importanță crucială pentru Federația Rusă, respectiv Marea Azov. În al doilea rând, a menținut în estul Ucrainei un conflict înghețat și a încercat să slăbească unitatea UE și NATO, îndeosebi prin proiecte energetice și comerț cu armament. Astfel, în momentul de față are relații foarte bune cu Germania în UE și cu Turcia în cadrul NATO. Cu ambele state derulează importante proiecte energetice prin Marea Baltică și Marea Neagră, iar cu Turcia a încheiat și un contract pentru livrarea de sisteme de rachete antiaeriene de tip S-400. De asemenea, în zona Mării Negre a reușit să mai obțină un aliat cu interese economice în Federația Rusă, respectiv Bulgaria. În al treilea rând și-a întărit propriile capabilități militare din zona Mării Negre, unde a militarizat Crimeea și a schimbat balanța de forte, prin aducerea de nave și submarine noi dotate cu complexe de rachete de tip Kalibr.

Putea face Federația Rusă mai mult în anul 2014, când a preluat Crimeea? Da, sigur că putea face, însă costurile ar fi fost insurmontabile. Preluarea Crimeii poate fi justificată prin argumente istorice și, mai ales, prin existența unui procent de peste 60% de populație rusă în peninsulă. Sprijinul mai mult sau mai puțin direct pentru republicile separatiste Donețk și Lugansk poate fi justificat prin suportul acordat importantei populații ruse din acestea. Cum ar fi putut fi justificată însă, ruperea în continuare a teritoriului Ucrainei pentru crearea unui culoar terestru către Transnistria? Ce reacție ar fi avut Occidentul la un astfel de demers, dacă și pentru acțiunile oarecum justificate din Crimeea și estul Ucrainei a impus o serie întreagă de sanțiuni și a făcut presiuni permanente asupra Federației Ruse?

Ce așteaptă acum Federația Rusă? O greșeală strategică a Ucrainei, respectiv a președintelui Poroșenko, după modelul președintelui Saakashvili în Geogia, în 2008, care să justifice acțiunile pe care le va întreprinde ulterior. Această evoluție poate veni în trei direcții.

Prima se referă la declanșarea unei ofensive de proporții a Forțelor Armate ale Ucrainei împotriva celor două republici autoproclamate Donețk și Lugansk. După modelul georgian, un atac decisiv al forțelor ucrainene ar justifica o intevenție imediată a Federației Ruse în sprijinul populației rusești din regiune, care ar avea același rezultat ca în Osetia de Sud și Abhazia. Armata ucraineană va fi înfrântă rapid, Republicile Donețk și Lugansk vor deveni independente și vor găzdui baze militare ale Federației Ruse, prin care statul rus își va impune influența în regiune și va ține NATO la distanță de granițele sale.

A doua direcție ar fi reprezentată de atacarea de către Ucraina a Transnistriei, în scopul înfrângerii trupelor ruse și transnistrene și sprijinirii Republicii Moldova pentru a-și reîntregi teritoriul. Abia într-o astfel de situație Federația Rusă va avea o justificare pentru crearea unui culoar terestru prin Ucraina pentru conectarea statului rus cu populația rusă din Transnistria.

În fine, a treia direcție ar putea fi reprezentată de un atac al Ucrainei în zona Kerci pentru recuperarea celor trei nave reținute în urma incidentului din 25.11.2018 sau chiar asupra Peninsulei Crimeea. În această situație, trupele rusești ar avea o justificare pentru o contraofensivă, care ar putea fi împinsă adânc în teritoriul ucrainean, de unde vor putea fi rupte alte teritorii, care să închidă accesul Ucrainei la Marea Neagră și Marea Azov.

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a dovedit în ultimii ani că acționează, pas cu pas, după planuri bine stabilite și bine puse la punct. Fără îndoială că această politică va fi continuată în relația cu Ucraina, care nu poate să i se opună și care nu are sprijinul necondiționat al Occidentului, nefiind nici membră NATO, nici membră UE.

Sursa: topcor.ru.