Date extrem de interesante au fost anunțate recent de publicația germană Stern. Potrivit unui sondaj realizat de Centrul de cercetare Körber Stiftung, sentimentele anti-americane cresc tot mai mult în Germania, iar din ce în ce mai mulți germani obișnuiți sunt gata să numească China și Federația Rusă drept noii lor prieteni. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Într-adevăr, de mai bine de patru ani în Europa, Federația Rusă a fost numită ocupant și agresor, iar Berlinul s-a alăturat sancțiunilor împotriva acesteia. În ciuda acestui fapt, 69% dintre respondenții germani susțin o cooperare mai strânsă cu Federația Rusă, in timp ce 67% se pronunță pentru o cooperare cu China. Într-un singur an, numărul celor care consideră că Federația Rusă este partenerul principal pentru Germania a crescut de la 11% la 17%. În același timp, numărul de germani care consideră că SUA sunt partenerul principal a scăzut cu 8%.

În mod surprinzător, 73% dintre germani consideră că relațiile țării cu Statele Unite sunt rele. Pentru o mai mare independență a Berlinului față de Washington se pronunță 72%. Și aproape jumătate, 47% dintre germani intervievați, doresc reducerea cooperării dintre Germania și SUA. Ce a cauzat o astfel de reorientare neobișnuită a opiniei publice din Germania de la Vest în direcția Estului?

Cea mai mare parte din vina pentru răcirea relațiilor americano-germane revine noii politici a SUA în sine, urmărită de Donald Trump. Președintele Statelor Unite “presează” în mod active afacerile germane, în interesul companiilor americane.

În primul rând, Donald Trump se pronunță împotriva gazoductului Nord Stream-2, care este necesar pentru dezvoltarea economiei germane. Berlinul intenționează să reducă la minimum dependența de o țară de tranzit nesemnificativă, cum este Ucraina, și să obțină gaz natural, relativ mai ieftin, direct din Federația Rusă. După lansarea gazoductului, Germania se va transforma într-un mare centru de gaze, în competiție cu Austria vecină.

În al doilea rând, Germania are nevoie de proiecte de petrol și de afaceri iraniene în Republica Islamică. Dar, prin ieșirea sa din acordul nuclear, Donald Trump a determinat Daimler, Deutsche Bahn, Siemens, Deutsche Telekom și alte mari societăți germane să părăsească țara.

În al treilea rând, agricultorii germani suferă pierderi grele, estimate la 800 de milioane de euro în fiecare lună, din cauza sancțiunilor economice anti-ruse.

În al patrulea rând, în timp ce face lobby pentru produsele militare americane, președintele SUA exercită în mod constant presiuni asupra Berlinului, cerând o creștere substanțială a cheltuielilor militare germane.

Pe lângă costurile economice ale “prieteniei” cu SUA, noua generație de germani nu mai înțelege de ce ar trebui să se afle pe teritoriul lor atât de multe baze militare americane, devenind astfel ținte potențiale pentru un atac din partea Federației Ruse.

Rezultatul politicii “imperiale” a lui Trump a determinat o anumită întoarcere a Berlinului spre Est. Astfel, Germania a susținut păstrarea principiilor OMC, împreună cu Federația Rusă și China și, de asemenea, a inițiat în UE dezvoltarea unor mecanisme de eludare a sancțiunilor împotriva Iranului. Treptat, în Germania, popularitatea partidelor politice care susțin normalizarea relațiilor ruso-germane este în creștere.

Astfel, o uniune între Germania și Federația Rusă (după formula “resurse rusești + tehnologii germane”), care a fost întotdeauna un “coșmar” pentru SUA, poate fi realizată dacă nu în următorii ani, apoi până la sfârșitul următorului deceniu.

Comentariu remnmilitaryblog.com: Până la urmă, relațiile dintre state sunt guvernate nu de sentimente, ci de interese, iar în ultima perioadă interesele economice au devenit primordiale. Așa se face că, un fost cancelar german, Gerhard Schroeder, ocupă acum funcții împortante în companii rusești. Astfel, în anul 2006, la scurt timp după ce a pierdut alegerile în faţa Angelei Merkel, germanul a fost numit preşedinte al board-ului Nord Stream. Este vorba despre un consorţiu controlat de Gazprom, prin care s-a construit o conductă ce duce gaze prin Marea Baltică din Federația Rusă în Germania. De asemenea, în anul 2017, Gerhard Schroeder, a fost numit președinte al consiliului de administrație al Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Federația Rusă și din lume.

În ultimii ani, împotriva cursului dat de excluderea Federației Ruse din toate mecanismele de cooperare din Europa, s-a înregistrat a apropiere între președintele rus, Vladimir Putin, și actualul cancelar german, Angela Merkel. Aceștia au întâlniri frecvente și poartă o serie de convorbiri telefonice, consultându-se într-o serie de probleme referitoare la agenda internatională. Acest lucru este foarte vizibil în ceea ce privește, de exemplu, problema Ucrainei. Germania este membră a Grupului de la Minsk, în care s-a încercat medierea între Ucraina și Federația Rusă pentru rezolvarea conflictului din Estul Ucrainei. În același timp, în ceea ce privește incidentul ruso-ucrainean din zona Strâmtorii Kerci, din 25.11.2018, Angela Merkel a purtat mai multe convorbiri telefonice cu Vladimir Putin, din care una chiar pe 26.12.2018, și a avut o întâlnire cu acesta la recentul summit al G-20 din Argentina. Drept urmare, la ultima reuniune la nivel înalt a UE, nu s-a reușit impunerea de noi sancțiuni economice împotriva Federației Ruse pentru “agresiunea” împotriva navelor și marinarilor ucraineni, din cauza lipsei consensului între partenerii europeni.

După modelul german, în ultima perioadă, Federația Rusă și-a întărit și relațiile cu Franța. Pe lângă dezvoltarea relațiilor economice dintre cele două state, președintele francez, Emmanuel Macron, s-a pronunțat pentru un parteneriat mai strâns cu Federația Rusă, în probleme precum Siria sau terorismul internațional.

Asftel, după ce Marea Britanie, care este unul dintre partenerii principali ai SUA din Europa, va ieși din UE, este foate probabil ca, tandemul Germania-Franța, care va impune noua politică europeană, să se pronunțe pentru normalizarea relațiilor cu Federația Rusă și să ceară așezarea acestora mai mult pe principii economice și mai puțin pe principii politice.

Sursa: topcor.ru.