Complexul operativ-tactic Iskander-M al Federației Ruse – amenințare la adresa securității României

Acum aproximativ un an, conducerea Ministerului rus al Apărării a informat despre primele cazuri de întrebuințare în luptă a sistemelor de rachete operativ-tactice 9K720 Iskander în cadrul operației din Siria. În urmă cu câteva zile au existat mesaje noi despre folosirea complexelor de rachete pe teritoriul sirian în anul 2017. Reprezentanții ruși au anunțat că, în timpul lansărilor de luptă reale, complexele de rachete au înregistrat performanțe ridicate. Astfel, complexul de rachete Iskander a reușit să-și confirme capabilitățile, în contextul unui conflict real de intensitate scăzută.Cu toate acestea, complexele de rachete operativ-tactice de tip nou au fost create nu numai pentru conflictele armate locale, ci și pentru războaie la scară largă. În plus, după cum au arătat evenimentele din ultimii ani, Iskander este și un instrument politico-militar eficient, care poate influența situația numai prin prezența sa într-o anumită regiune. În consecință, apar o serie de întrebări clare: ce anume face ca aceste complexe din familia Iskander să fie atât de eficiente în diferite domenii și de ce sunt astfel de complexe un element esențial al Forțelor Armate ale Federației Ruse?

Platforma purtătoare a rachetelor

Este evident faptul că, în cazul oricărui complex operativ-tactic de rachete, calitățile sale sunt, în primul rând, determinate de caracteristicile tehnico-tactice ale componentelor individuale. Și, într-adevăr, caracteristicile diferitelor mașini din componența sa contribuie în mod semnificativ la capacitățile complexului Iskander. Toate mijloacele acestui complex sunt realizate pe șasiu autopropulsat și au o mobilitate ridicată, ceea ce le permite să ajungă în timp util la pozițiile indicate și să pregătească lansarea de rachete.

În compunerea complexului operativ-tactic de rachete 9K720 se află șase mașini pentru scopuri diferite, fără a include facilitățile de antrenament și așa-numitele echipamente de arsenal. Într-o brigadă de rachete standard se află, în general, în exploatare peste 50 de mașini de diverse tipuri. Mașina de bază a complexului este instalația de lansare autopropulsată 9P78-1. Funcționarea acesteia este asigurată de mașina de transport și încărcare 9T250, mașina de comandament și stat major 9S552, punctul de prelucrare a informațiilor, mașina de asigurare a traiului echipajului și mașina de reglare și deservire tehnică.

Mașinile principalele ale complexului sunt construite pe șasiul cu patru axe al MZKT-7930 Astrolog. Alte mijloace sunt montate pe vehicule KamAZ. Astfel, mașinile din cadrul complexului Iskander sunt capabile să se deplaseze pe șosea cu viteze de cel puțin 70 de kilometri pe oră. De asemenea, este asigurată deplasarea pe un drum neasfaltat cu o viteză de 40 de kilometri pe oră sau pe teren accidentat, depășind diverse obstacole. Barierele de apă pot fi forțate sau traversate pe poduri. Rezervorul instalației de lansare asigură deplasarea la o distanță de 1.000 de kilometri.

Masina de luptă 9P78-1 si alte elemente ale complexului sunt capabile, într-un timp scurt, să ocupe o pozitie pentru desfășurare și lansarea rachetelor. Potrivit datelor aflate la dispoziție, racheta poate fi lansată la 4-5 minute de la sosirea în poziția indicată. O mare parte din pregătirea pentru lansarea rachetei este efectuată în regim automatizat, însă, implicarea umană nu este complet exclusă. O caracteristică importantă a complexului de rachete 9K720 constă în prezența a două rachete simultan pe o instalație de lansare. Alte două rachete se află pe mașina de transport și încărcare și pot fi transferate pe instalația de lansare. Potrivit normativelor, încărcarea unei rachete pe instalația de lansare durează 16 minute.

Racheta balistică

Inițial, pentru complexul de rachete Iskander a fost dezvoltată racheta balistică sol-sol de tip 9M723. Aceasta este o rachetă cu combustibil solid, cu o singură treaptă de ardere, cu ogivă inseparabilă, având un sistem de ghidare bazat pe navigație inerțială și prin satelit. Este, de asemenea, cunoscută dezvoltarea mai multor capete alternative de autoghidare, care definesc ținta utilizând sisteme radar sau optice. După aspectul extern și din punct de vedere construcțiv, racheta 9M723 seamănă cu munițiile altor complexe de rachete autohtone, dar are o serie de diferențe tehnice și operaționale serioase.

În primul rând, trebuie spus că produsul 9M723 este o rachetă așa-numită cvasi-balistică. În timpul zborului, aceasta este capabilă nu numai să se deplaseze de-a lungul unei anumite traiectorii balistice, ci și să manevreze. Sistemele de conducere de la bord permit efectuarea manevrelor pe tot traiectul de zbor, din momentul startului și până la lovirea țintei. Manevrarea intensă pe calea spre țintă reprezintă una din principalele căi de protejare a rachetei de apărarea antiaeriană sau antirachetă a adversarului.

Manevrele cu supraîncărcări semnificative pe sectorul activ fac ca traiectoria rachetei să fie imprevizibilă, ceea ce face dificilă interceptarea acesteia de către sistemele moderne de apărare antiaeriană și antirachetă. Pe sectorul balistic al traiectoriei, interceptarea este împiedicată de doi factori. În primul rând, în această etapă, racheta se ridică la o înălțime de aproximativ 50 de  kilometri și depășește zona de responsabilitate a mijloacelor actuale de apărare antiaeriană. În plus, traiectoria imprevizibilă, asociată cu manevrele, la rândul lor, elimină funcționarea eficientă a sistemelor moderne de apărare antirachetă.

Potrivit anumitor surse, racheta 9M723 este dotată cu mijloace de apărare antirachetă similare cu echipamentele rachetelor balistice intercontinentale. Produsul este capabil să lanseze ținte false, care interferează cu radarele adversarului. De asemenea, este menționată prezența propriului echipament de luptă radioelectronică la bord.

Pe partea descendentă a traiectoriei, racheta cvasi-balistică este capabilă să cadă aproape vertical pe o țintă, la o viteză mai mare de doi kilometri pe secundă, executând în același timp manevre cu supraîncărcări de peste 20 de unități. Viteza mare, manevrarea și cursul de luptă corect reduc drastic probabilitatea detectării, urmăririi și interceptării cu succes de către sistemelor moderne de apărare antiaeriană și antirachetă, destinate să combată țintele balistice “normale”.

Produsul 9M723 poate fi completat cu diverse încărcături de luptă (ogive), destinate pentru distrugerea diferitelor obiective ale adversarului. Țintele punctuale, inclusiv cele protejate sau îngropate, trebuie atacate cu ogive monobloc, explozive și împotriva betonului. Pentru atacarea țintelor de suprafață întinsă există câteva variante de ogive casetate, care diferă una de alta prin tipul elementelor de luptă. Caseta poate conține sub-muniții antitanc explosive, cumulative, detonante sau auto-țintite. Există, de asemenea, și o ogivă special, sub forma unui monobloc, cu o capacitate de 50 de kilotone.

Racheta cvasi-balistică 9M723 este capabilă să transporte o ogivă la distanța de 280 de kilometri. Versiunea îmbunătățită a acesteia, 9M723-1, aflată în compunerea complexului de rachete Iskander-M, după anumite date, are o bătaie de 400 sau 480 de kilometri. Astfel, complexele 9K720 cu rachete balistice respectă cerințele tratatului aflat în vigoare în prezent privind eliminarea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune. Eroarea circulară a rachetelor, după diferite surse, depășește 10-20 de metri.

Racheta de croazieră

Pe parcursul dezvoltării ulterioare a complexului de rachete de bază Iskander, a fost creat complexul Iskander-K. Diferența principală între cele două versiuni constă în racheta întrebuințată. Special pentru noua modificare a complexului, a fost dezvoltată o rachetă de croazieră cu bazare terestră. Ca și în cazul anterior, instalația de lansare poate purta două rachete și este capabilă să le folosească la scurt timp după sosirea în poziția indicată.

Baza complexului Iskander-K este reprezentată de racheta de croazieră 9M728, cunoscută, de asemenea, sub denumirea de R-500. După cum rezultă din datele disponibile, acest produs a fost creat fără a lua în considerare evoluția munițiilor Iskander și se bazează pe experiența unor proiecte complet diferite. Potrivit unor date contradictorii, rachete 9M728 ar putea fi creată pe baza rachetei S-10 Granat, produs din familia Kalibr, sau pe baza rachetei cu bazare aeriană H-101. Care dintre aceste variante este mai apropiată de realitate, nu se știe cu certitudine. Se pare că există lucruri comune cu rachetele moderne de croazieră ale complexului Kalibr, dar adevăratul grad de unificare nu a fost dezvăluit.

Produsul R-500 este o rachetă de croazieră subsonică, cu motor de propulsie turbojet. Racheta este completată cu un sistem de ghidare inerțial, cu posibilitatea de corecție prin semnale de navigație prin satelit. Pilotul automat este capabil să ducă racheta către țintă de-a lungul unei traiectorii optime, asigurând un secret maxim și reducând probabilitatea lucrului cu succes al apărării antiaeriene a adversarului. Cu toate acestea, datele privind acest subiect nu sunt prea multe.

Potrivit informațiilor disponibile, racheta 9M728 este capabilă să zboare la altitudine joasă, urmând relieful terenului. De asemenea, este posibilă utilizarea unei traiectorii balistice, în timpul funcționării motorului de start, oferind acces la o înălțime mai mare. Mai mult, zborul și ieșirea către țintă se efectuează pe profilul optim. În special, este posibil să se apropie de țintă la o altitudine mică, reducând drastic timpul de reacție avut la dispoziție pentru apărarea antiaeriană și antirachetă.

Nu se cunoaște dacă racheta R-500 are și un alt mijloc pentru străpungerea apărării adversarului, în afară de profilul de zbor corect. În același timp, se poate observa că arhitectura caracteristică a acestui produs nu permite purtarea unei rezerve mari de ținte false. De asemenea, nu este clar dacă poate exista o stație de bruiaj la bordul rachetei.

Racheta de croazieră pentru Iskander are o bătaie de până la 500 de kilometri, adică se află în parametrii Tratatului INF. Cu toate acestea, experții străini și politicienii nu sunt înclinați să aibă încredere în datele oficiale ale Federației Ruse. Aceștia și-au exprimat îndoielile pe care se bazează acuzațiile reale. Potrivit diferitelor estimări, bătaia reală a produsului 9M728 / R-500 este mult mai mare decât cea indicată. Ipotezele cele mai curajoase duc acest parametru la 2.000-2.500 de kilometri. În consecință, există acuzații de încălcare a Tratatului INF, deoarece acesta interzice dezvoltarea și producerea de rachete terestre cu raza de acțiune cuprinsă între 500 și 5.500 de kilometri.

Cu toate acestea, nu racheta 9M728 a complexului operativ-tactic Iskander-K este cea mai criticată rachetă. Politicienii americani, în acest context, manifestă un interes mult mai mare pentru racheta rusească 9M729, care, de asemenea, nu respectă termenii Tratatului INF.

Beneficii și amenițări

În cadrul proiectului cu codul Iskander, constructorii interni au creat un sistem unic operativ-tactic de rachete sau, mai degrabă, o familie întreagă de astfel de sisteme. În centrul întregii serii de complexe se află aceleași vehicule de teren, inclusiv instalații de lansare autopropulsate și un set de mașini auxiliare. Mașina de luptă unificată este capabilă să întrebuințeze mai multe tipuri de rachete balistice și de croazieră, care diferă în funcție de scop și de capacitățile lor.

Anul trecut, conducerea KB Mashinostroenia, care a dezvoltat complexul operativ-tactic de rachete 9K720, a dezvăluit câteva informații interesante despre proiectul Iskander-M. Astfel s-a aflat că, până acum, s-au dezvoltat șapte rachete de diferite tipuri și scopuri pentru acest sistem. Poate că era vorba de produse deja cunoscute și de modificările lor, dar în acest caz, datele anunțate arată extrem de interesant. Acestea indică în mod direct potențialul și calitățile de luptă ale complexul operativ-tactic de rachete, precum și capacitatea sa de a influența situația politico-militară.

În dotarea Forțelor Armate ale Federației Ruse se află un sistem universal de rachete, capabil să atace și să distrugă diferite ținte ale adversarului în adâncimea operațională, întrebuințând rachete și ogive de mai multe tipuri. De fapt, vorbim despre un sistem universal cu posibilități maximale și caracteristici permise. De exemplu, bătaia rachetelor balistice și de croazieră este limitată, în primul rând, prin acorduri internaționale.

Simultan cu bătaia maximă posibilă, complexul Iskander se distinge prin dificultatea extremă de interceptare a rachetelor aflate în zbor. În dezvoltarea rachetelor balistice și de croazieră au fost folosite atât idei bine cunoscute, cât și noi, care au avut un impact pozitiv asupra capacității lor de a străpunge sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă ale adversarului. Mijloacele și metodele folosite au fost create ținând cont de trăsăturile sistemelor moderne antirachetă și de apărare antiaeriană și, prin urmare, Iskander este cu un pas înaintea acestora.

Un sistem de rachete mobil, cu o rază de acțiune de până la 500 de kilometri și cu posibilitatea străpungerii apărării moderne se dovedește a fi un instrument militar și politic convenabil. Cu ajutorul său, în condițiile unui conflict real, pot si lovite diferite ținte ale adversarului, nelăsându-i acestuia aproape nici o șansă de a respinge lovitura. Pe timp de pace sau în perioada de amenințare, complexele operativ-tactice din familiei Iskander pot fi un mijloc convenabil de proiecție a forței sau chiar o amenințare menită să indice în mod transparent punctele de vedere și opiniile statului.

În ultimii ani, complexele Iskander au fost desfășurate într-o serie de mari unități ale Forțelor Terestre, dislocate în diverse regiuni. Numărul total de complexe din armată a depășit de mult o sută și, se pare, că va crește. Mijloacele militare și politice foarte eficiente dobândite de trupe sunt capabile să rezolve misiunile care le sunt atribuite.

Problemele viitorului

În prezent, se discutată în mod activ despre o eventuală încălcare a Tratatului INF. Motivul pentru aceste dispute este reprezentat de faptul că, partea americană a invocat încălcările tratatului din partea Federației Ruse. În căutarea acuzațiilor, experții străini amintesc vechile estimări ale razei de acțiune a rachetei de croazieră 9M728, care ar fi posibil să zboare peste cei 500 de kilometri admiși.

În cazul denunțării Tratatului privind rachetele cu rază scurtă și medie de acțiune, Federația Rusă va trebui să ia măsurile corespunzătoare. Una dintre consecințele anulării acestui acord ar putea fi apariția unor rachete americane noi în diferite țări din Europa. În acest caz, răspunsul la acestea poate fi complexul Iskander, situat în regiunile de vest ale Federației Ruse. Misiunea lor va fi aceea de a lovi pozițiile de start ale unui adversar potential, atât represiv, cât și, eventual, preventiv.

Specialiștii din străinătate, se tem că racheta de croazieră 9M728 este dezvoltată pe baza unuia dintre produsele existente cu bazare navală sau cu bazare aeriană și, din acest motiv, are o bătaie mai mare decât limitele admise. Și există o problemă logică curioasă. În cazul în care acuzațiile în direcția rachetei 9M728 sunt întemeiate și, într-adevăr, încalcă tratatul, atunci, ca urmare a ruperii acestuia, în Federația Rusă va apărea o nouă armă, care poate să lovească pe distanțe mai lungi. Și toate acestea se vor produce înainte ca NATO să poată să răspundă în mod corespunzător. În același timp, pentru aceasta este necesar ca Iskander-K să nu corespundă într-adevăr restricțiilor actuale.

Oricum, chiar și în prezent, complexele de rachete operativ-tactice ale familiei 9K720 Iskander reprezintă un argument militar și politic serios, care oferă Federației Ruse anumite avantaje în arena internațională. Evident, dezvoltarea ulterioară a acestui complex va permite menținerea posibilităților dorite și cu o anumită succesiune de evenimente chiar multiplicarea lor. În același timp, este puțin probabil ca acest complex să își piardă potențialul, chiar dacă situația se schimbă, iar acordurile internaționale existente sunt abandonate. Iskander va fi în continuare periculos pentru adversarul potențial și, prin urmare, extrem de util Federației Ruse.

Comentariu remnmilitaryblog.com: În prezent, Trupele de Rachete și Artilerie din cadrul Forțelor Terestre ale Federației Ruse sunt formate, în principal, din 12 brigăzi de rachete, 12 brigăzi de artilerie și cinci brigăzi de artilerie reactivă.

Cele 12 brigăzi de rachete sunt dotate cu complexe operativ-tactice Iskander-M și sunt dislocate astfel: patru în Regiunea Militară Vest, două în Regiunea Militară Sud, două în Regiunea Militară Centru și patru în Regiunea Militară Est.

Brigăzile de rachete Iskander-M sunt următoarele:

– Regiunea Militară Vest:

      – Brigada 26 Rachete – Luga / Armata 6 arme întrunite – Agalatovo;

      – Brigada 112 Rachete – Shuya / Armata 1 Tancuri – Bakovka;

      – Brigada 448 Rachete – Kursk / Armata 20 arme întrunite – Voronezh;

     – Brigada 152 Rachete – Cherniakhovsk / Corpul 11 Armată – Kaliningrad / Flota din Marea Baltică;

– Regiunea Militară Sud:

      – Brigada 1 Rachete – Molkino / Armata 49 arme întrunite – Stavropol;

      – Brigada 12 Rachete – Mozdok / Armata 58 arme întrunite – Vladikavkaz;

– Regiunea Militară Centru:

      – Brigada 92 Rachete -Kamenka / Armata 2 arme întrunite – Samara;

      – Brigada 119 Rachete – Elanskiy / Armata 41 arme întrunite – Novosibirsk;

– Regiunea Militară Est:

      – Brigada 20 Rachete – Spask-Dalniy / Armata 5 arme întrunite -Ussuriysk;

      – Brigada 107 Rachete – Birobidzhan / Armata 35 arme întrunite – Belogorsk;

      – Brigada 103 Rachete – Ulan Ude / Armata 36 arme întrunite – Ulan Ude;

      – Brigada 3 Rachete – Drovianaya / Armata 29 arme întrunite – Chita.

În principiu, fiecare armată de arme întrunite trebuie să dispună de o brigadă de rachete Iskander-M.

În anul 2019, prin livrarea celei de-a treia brigăzi pentru Regiunea Militară Sud (pentru Armata 8 arme întrunite – Novocerkassk), se va încheia dotarea trupelor cu noile complexe Iskander-M. Deși inițial a fost planificată existența a 10 brigăzi de acest tip, în final vor fi 13 brigăzi. Revizuirea planurilor a fost determinată de reorganizarea Forțelor Terestre, care a inclus formarea a două noi armate de arme întrunite, respectiv Armata 1 Tancuri – Bakovka din Regiunea Militară Vest și Armata 8 – Novocerkassk din Regiunea Militară Sud. De asemenea, conducerea politico-militară a statului rus a decis dislocarea unei brigăzi de rachete Iskander-M în Regiunea Kaliningrad.

În perspectivă, nu este exclusă nici dislocarea unei brigăzi de rachete Iskander-M în Peninsula Crimeea. În mod normal, în cazul întrebuințării rachetelor balistice și de croazieră cu bătaia de 500 de kilometri, nu s-ar justifica dislocarea complexelor Iskander-M în peninsulă, deoarece acestea nu ar acoperi decât porțiuni din vestul României și sudul Ucrainei. Însă, situația se schimbă în cazul întrebuințării unor rachete cu rază de acțiune de 2.600 și respectiv 4.000 de kilometri. În cazul denunțării de către SUA a Tratatului INF este posibil ca una dintre măsurile de răspuns ale Federației Ruse să fie reprezentată chiar de dislocarea rachetelor Iskander-M în Peninsula Crimeea. Acest fapt, ar reprezenta o amenințare directă la adresa securității României.

O brigadă de rachete Iskander-M include 12 instalații de lansare, pe care pot fi amplasate câte două rachete balistice 9M723 sau de croazieră 9M728. Asta înseamnă că Federația Rusă are deja dislocate 144 de instalații de lansare, care pot lansa, la o salvă 288 de rachete.

În concluzie, se poate aprecia că, în mod normal, complexele Iskander-M nu reprezintă o amenințare directă pentru România, dacă rachetele întrebuințate de acestea nu au o bătaie mai mare de 500 de kilometri, așa cum susțin reprezentanții ruși. Cu toate acestea, ținând cont de mobilitatea complexelor, în cazul amplasării acestora în punctul cel mai vestic al Peninsulei Crimeea, pot lovi ținte până în apropiere de București.

Însă, mai mult ca sigur, specialiștii occidentali au dreptate atunci când afirmă că rachetele de croazieră de tip 9M728 și 9M729 au bătaie reală de 2.600 și respectiv 4.000 de kilometri sau pot fi adaptate ușor să atingă aceste distanțe. În acest caz, complexele Iskander-M reprezintă o mare amenințare la adresa securității României.

Această amenințare va crește în anul 2019, prin aducerea celei de-a treia brigăzi de rachete Iskander-M în Regiunea Militară Sud. De asemenea, în cazul dislocării acestor rachete în Crimeea, amenințarea va crește și mai mult.

Pericolul pentru România este reprezentat, în primul rând de Brigada 1 Rachete – Molkino și Brigada 12 Rachete – Mozdok.

Probabil, primele ținte vizate de aceste complexe pe teritoriul României sunt facilitățile americane, respectiv scutul antirachetă de la Deveselu și Baza Aeriană – Mihail Kogălniceanu.

Sursa: topwar.ru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s