Anul 2018 se apropie de sfârșit și mai rămân exact 12 luni pentru ca autoritățile de la Moscova să încheie un nou acord de tranzit pentru gazele naturale cu Kievul. Va fi posibil acest lucru înainte de sfârșitul anului 2019 cu un partener atât de agresiv? Ce se va întâmpla dacă nu se reușește încheierea unui nou acord?

Ministrul rus al Energiei, Aleksander Novak, a declarat că Gazprom va oferi consumatorilor europeni cantitățile necesare de combustibil. “Garantăm furnizarea de gaze rusești în baza contractelor pe termen lung încheiate de Gazprom”, a declarat acesta.

Pe ce se bazează ministrul energiei? Următorii factori ar trebui luați în considerare.

În primul rând, Federația Rusă, ținând cont de spiritul “războaielor gazelor“ din piața Nezalezhnaya, a început construcția de gazoducte care să ocolească teritoriul ucrainean. Este vorba despre gazoductele Nord Stream-2 și Turkish Stream. Împreună, acestea vor furniza 90,5 miliarde de metri cubi de gaz, pentru a înlocui sistemul de transport ucrainean. Cifra este importantă, dar există câteva probleme.

Anul trecut au fost livrate prin sistemul de tranzit ucrainean 93,5 miliarde de metri cubi de gaz. În consecință Nord Stream-2 și Turkish Stream nu pot compensa cel puțin trei miliarde de metri cubi. Iar în anul 2018, livrările de gaze destinate Europei au crescut cu 10 miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă că 13 miliarde de metri cubi nu încap în conducetele alternative care ocolesc Ucraina.

În același timp, există îndoieli serioase că până la sfârșitul acordului de tranzit aflat în vigoare, gazoductele Nord Stream-2 și Turkish Stream vor funcționa la întreaga lor capacitate. Conducta de tranzit a Turkish Stream spre Austria, probabil, nu va fi gata până la data limită. Iar asta va mai însemna încă un deficit de 10 miliarde de metri cubi de gaz. De asemenea, Federația Rusă este nemulțumită și de construcția porțiunilor din traseul Nord Stream-2 de pe teritoriile partenerilor europeni.

Astfel, până în anul 2021, cel puțin 40 de miliarde de metri cubi de gaz vor trebui să tranziteze teritoriul ucrainean.

În al doilea rând, Europa cumpără „combustibil albastru” din Federația Rusă chiar mai mult decât se prevede în contractele pe termen lung. Și apetitul statelor membre UE crește, în pofida apariției unei alternative sub formă de gaze lichefiate americane.

Astfel, se pare că, cel puțin în următorii câțiva ani, tranzitul prin Ucraina va trebui menținut. Și poate chiar și în continuare. Singurele întrebări care se pun sunt: în ce cantități? și în ce condiții? Kievul insistă asupra majorării tarifelor pentru pomparea gazelor naturale și a condițiilor «swing or pay» pentru un volum de 100 de miliarde de metri cubi pe an. Gazpromul se opune termenilor «swing or pay» și cere tarife europene pentru tranzitul gazelor. Autoritățile de la Moscova vor să transfere gestionarea sistemului de transit ucrainean către Europa. Ideea este următoarea: volumele garantate vor trece prin sistemele de conducte care ocolesc Ucraina. Dacă europenii au nevoie de mai mult gaz, vor folosi sistemul de tranzit ucrainean.

În esență, Novak a transmis Europei că, fără un acord de tranzit cu Ucraina, Federația Rusă nu ar fi în măsură să satisfacă integral toate nevoile de gaz, ci numai contractele pe termen lung. Ca urmare, pe piața europeană va exista un deficit, iar prețurile la combustibili vor crește. Pentru a evita acest lucru, este necesar să se facă presiuni asupra partenerilor ucraineni, făcându-i să fie mai cooperanți. Acum, mingea este în terenul consumatorilor europeni. Ei decid cât de mult și cui sunt dispuși să plătească pentru „combustibilul albastru”.

Comentariu remnmilitayblog.com: Dintr-un articol anterior, rezulta că Ucraina este un teatru de război între două civilizații: occidentală (catolică) și rusă (ortodoxă). Iată că Ucraina este și un teatru de război energetic. Federația Rusă a anticipat problemele la care se va ajunge cu statul ucrainean și a luat măsuri de construire a unor rute alternative, prin Marea Baltică (Nord Stream-2) și prin Marea Neagră (Turkish Stream). Acestea vor asigura necesarul pentru exporturile de gaze naturale rusești spre statele europene. Surplusul solicitat de partenerii comerciali, în special din Uniunea Europeană, va tranzita în continuare Ucraina, dar Federația Rusă nu mai este dispusă să accepte condițiile părții ucrainene și intenționează să transfere această povară Occidentului.

În aceste condiții, se poate aprecia că, în anul 2019, Federația Rusă își va juca în Ucraina și cartea energetică. Partenerii europeni comuni ai celor două state vor fi puși într-o situație dificilă de a nu putea alege niciuna dintre părți. Avantajul în această situație pare să fie de partea Federației Ruse, care deține totuși resursele energetice.

Sursa: topcor.ru.