Până la sfârșitul anului 2019, Forțele Nucleare Strategice ale Federației Ruse vor fi completate cu armamente moderne în proporție de 85%. Despre acest lucru a informat recent în fața Consiliului Federației șeful Direcției Principale Operații din cadrul Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, general locotenent Viktor Poznikhir.
Forțele Nucleare Strategice ale Federației Ruse includ, în mod tradițional, trei componente: terestră, navală și aeriană.
Componenta terestră este reprezentată de Trupele de Rachete cu Destinație Strategică (RVSN), în compunerea cărora se află 46 de complexe de rachete cu bazare în siloz de tip R-36M2 (RS-20V) Voevoda, 30 de rachete UR-100N UTTH (RS-18B) nedislocate, 36 de complexe de rachete mobile RT-2PM (RS-12M) Topol, 78 de complexe de rachete RT-2PM2 (RS-12M) Topol-M, între care 60 cu bazare în siloz și 18 mobile, peste 120 de complexe de rachete RS-24 Yars, precum și 20 de complexe Yars cu bazare în siloz.
Componenta navală include șase submarine purtătoare de rachete Proiect 667BDRM, fiecare dintre acestea având 16 rachete balistice intercontinentale R-29RMU Sineva/Lainer. De regulă, cinci dintre submarine sunt operaționale, iar unul se află la reparații. Alte două submarine ale Proiectului anterior 667BDR pot purta câte 16 rachete R-29RKU-02. În componenta de luptă se află însă doar un submarin de acest tip. De asemenea, trebuie menționate și cele trei submarine ale noului Proiect 955 Borei, cu câte 16 rachete R-30 Bulava.
Componenta aeriană dispune de 76 de bombardiere grele Tu-160 și Tu-95MS.
În total, în compunerea Forțelor Nucleare Strategice ale Federației Ruse se află peste 500 de platforme purtătoare dislocate și peste 60 nedislocate. Potrivit Tratatului cu privire la armele ofensive strategice, încheiat între Federația Rusă și Statele Unite în anul 2010, fiecare dintre părți nu trebuie să dețină mai mult de 700 de platforme purtătoare dislocate (800 dislocate și nedislocate în total) și 1.550 de focoase.
În prezent, dacă ne referim la perspectiva pe termen scurt, Forțele Nucleare Strategice ale Federației Ruse sunt modernizate în mai multe moduri: pentru RVSN, continuă producerea în masă a sistemului de rachete Yars, în paralel cu retragerea sistemelor Topol și Voevoda din compunerea de luptă. În afară de aceasta, până la sfârșitul anului, în compunerea RVSN vor intra primele două complexe de rachete Avangard, dotate cu blocuri hipersonice.
Pentru Forțele Navale se construiesc submarine ale proiectului 955A (primul submarin de acest tip, Kniaz Vladimir, va intra în compunerea flotei în acest an), iar pentru Forțele Aeriene sunt modernizate bombardierele Tu-95MS și Tu-160 la versiunile Tu-95MSM și Tu-160M. Potrivit declarațiilor lui Poznikhir, până la sfârșitul anului, Forțele Aeriene vor primi patru bombardiere modernizate.
În continuare, în perspectivă, în compunerea Forțelor Nucleare Strategice, vor începe să intre noul complex de rachete grele cu bazare în siloz Sarmat și avioanele Tu-160M2 de generație nouă. În plus, a fost anunțată începerea construcției pentru Forțele Navale a încă patru submarine Proiect 955A.
Pe 05 februarie 2021, Tratatul de la Praga, cunoscut ca START 3, va expira și dacă părțile nu vor conveni asupra extinderii acestuia, Federația Rusă și Statele Unite vor rămâne fără un acord care să limiteze dezvoltarea Forțelor Nucleare Strategice. Chiar și în acest caz, este puțin probabil să se ajungă la o creștere imediată a capabilităților de ambele părți. Atât Moscova cât și Washingtonul au atuurile lor. Astfel, în timp ce Federația Rusă dipune deja de o linie de sisteme moderne de rachete, SUA se află doar la începutul reînnoirii Forțelor Nucleare Strategice.
Cu toate acestea, având în vederea diferența obiectivă a potențialelor economice, Statele Unite pot crea, pe termen lung, un arsenal nuclear mult mai mare. Însă, având în vedere rolul de descurajare al armelor nucleare, nu ar avea sens “o explozie” a numărului de focoase și de platforme purtătoare.
Federația Rusă, după ce va încorpora în cadrul RVSN cele două noi complexe, Sarmat și Avangard, care au o capacitate sporită de depășire a apărării antirachetă, va ocupa poziții bune “comerciale”, permițându-și să manevreze în căutarea unui compromis în viitoarele negocieri privind documentele START.
Însă, nici măcar liniile aproximative ale unui astfel de acord nu sunt clare deocamdată. În aceste circumstanțe, menținerea și reînnoirea compunerii de luptă a Forțelor Nucleare Strategice reprezintă cea mai bună garanție de asigurare a securității.
