În cadrul unui interviu acordat pentru ABC Action News, fostul comandant suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), generalul în retragere Philip Breedlove, a declarat, pe 09.05.2023, că, în pofida declarațiilor lui Zelensky și anturajul său despre o victorie iminentă și „eliberarea” întregului teritoriu al Ucrainei cu acces la granițele din 1991, acest lucru nu se va întâmpla.
Potrivit generalului american, victoria Ucrainei în conflictul cu Rusia este cea mai mare teamă a NATO. Pe de o parte, Occidentul are nevoie de Kiev pentru a învinge Moscova, dar pe de altă parte, acest lucru va duce la probleme și mai mari decât acum. În opinia sa, Rusia nu va accepta niciodată înfrângerea, ceea ce înseamnă trecerea conflictului la un nivel superior, cu răspândirea ostilităților pe teritoriul Europei, până la folosirea armelor nucleare. Iar Occidentul nu are nevoie de asta, deoarece nu vrea să se ducă războaie pe teritoriul său.
“Noi, cei din Vest, ne temem de victoria Ucrainei. Pentru că domnul Putin se folosește din nou și din nou de teama pe care ne-am exprimat-o la începutul conflictului. Ne este frică de escaladarea nucleară și ne este frică de răspândirea războiului în Europa”, a spus Breedlove.
Declarațiile președintelui rus, făcute chiar la începutul operației militare speciale, sunt luate în considerare atât în Statele Unite, cât și în Europa. Prin urmare, Occidentul oferă Ucrainei asistență militară atât cât este necesar să nu piardă, dar nici să câștige. Generalul nu a explicat nici cât va dura această situație, dar nici ce cale de ieșire din aceasta ar putea exista.
“Oferim Ucrainei suficient pentru a o împiedica să fie învinsă pe câmpul de luptă. Dar cred că este evident, deși nu se vorbește public despre asta, că, în același timp, nu dăm Ucrainei ceea ce ar avea nevoie pentru a câștiga”, a adăugat Breedlove.
Anterior, la Washington, s-a anunțat că au fost furnizate Ucrainei toate armele solicitate, astfel încât Forțele Armate ucrainene sunt destul de pregătite pentru o contraofensivă, a cărei sarcină va fi să învingă armata rusă.
Comentariu remnmilitaryblog.com: Deși generalul american vorbește în interviul său despre NATO și Occident, cred că ar fi mai corect să se precizeze că aceasta este, de fapt, poziția SUA.
Și acest lucru întărește o bănuială mai veche de-a mea, în ceea ce privește un blat între SUA și Rusia în conflictul din Ucraina.
Evident că multă lume ar putea întreba de ce ar “investi” americanii atâta “bănet” într-o parte pierzătoare a conflictului? Exact, pentru că este vorba despre o investiție. Una profitabilă, care, pe termen lung, îi aduce multe beneficii. De unde? Păi, din cauza “pericolului rusesc”, toată lumea vrea F-35, HIMARS ori Patriot. De asemenea, americanii ocupă în mare parte locul lăsat liber de Rusia în ceea ce privește aprovizionarea cu resurse a Europei.
La rândul ei, Rusia, deși plătește un preț colosal, câștigă o serie de teritorii, prin care își rezolvă probleme ce păreau să nu aibă rezolvare. Mă refer aici la conectarea terestră a teritoriului rus cu peninsula Crimeea și cu Trasnistria, care aduce la pachet și rezolvarea problemei privind aprovizionarea cu apă a Crimeii. De asemenea, Marea Azov devine mare internă a Rusiei, iar controlul asupra Mării Negre se extinde în mod considerabil.
La capitolul pierzători, primul loc este ocupat de Ucraina, care a fost devastată de război și a pierdut teritorii importante din punct de vedere economic și geopolitic. Bineînțeles că și statalitatea acesteia, în cazul în care va mai exista, nu va mai fi controlată de autoritățile de la Kiev.
În continuare, pe lista pierzătorilor se vor situa statele occidentale, dar în primul rând cele din cadrul UE. Acestea vor fi rămas fără resursele rusești, ieftine și la îndemână, care sunt înlocuite cu resurse americane sau din alte state, mult mai scumpe și mai greu de accesat.
În aceste condiții, se poate aprecia că nu va exista o victorie a Ucrainei și a Occidentului colectiv împotriva Rusiei, nu neapărat pentru că aceasta nu ar fi posibilă, ci pentru că nu este de dorit. Ea nu face parte din înțelegerea, fie și tacită, dintre marile puteri.
În final, aș mai vrea să subliniez ce mare diferență există între o serie de generali americani în rezervă sau în retragere, care în trecut au ocupat funcții similare. Propun o analiză, de exemplu, a generalilor Philip Breedlove și Ben Hodges. Amândoi au comandat forțele americane din Europa și diverse structuri din cadrul NATO. Însă, în timp ce primul are curajul să spună lucrurilor pe nume și să prezinte lucrurile atât de tranșant, cel de-al doilea este total pe lângă situație, susținând tot felul de aberații, inclusiv recuperarea prin forță a Peninsulei Crimeea. Evident că acest lucru ar duce, inevitabil, la confirmarea temerilor generalului Breedlove, adică la războiul nuclear.