La solicitarea Ministerului Apărării, în Federația Rusă a început devoltarea unor noi complexe de rachete tactice de mare precizie (VTRK). Acestea au primit deja denumirea neoficială de Iskander de buzunar. Instalațiile de lansare ale acestora ar putea fi instalate pe mașini blindate de tip Tigr sau Taifun. În pofida aspectului miniatural al acestora, noile sisteme vor putea distruge ținte importante: tehnică, fortificații, puncte de transmisiuni și de conducere. Sistemele sunt destinate pentru executarea de atacuri de mare precizie în adâncimea dispozitivului adversarului convențional, la o distanță de până la 100 de kilometri. Diviziile și brigăzile vor putea întrebuința noile sisteme, în strânsă cooperare cu aparatele de zbor fără pilot și mijloacele de cercetare și comunicații.

Reprezentanți ai Ministerului Apărării au declarat pentru Izvestia că departamentul militar a aprobat concepția VTRK. Divizioanele de VTRK vor coopera strîns cu cercetarea terestră a brigăzilor și diviziilor. În timpul desfășurării operațiilor, acestea vor putea întrebuința și informațiile primite de la subunitățile dotate cu aparate de zbor fără pilot. De asemenea, țintele vor putea fi indicate și de luptătorii care folosesc complexele Strelets.

Spre deosebire de Iskander, rachetele VTRK nu vor fi balistice. Dacă va fi necesar, operatorul sau electronica vor putea să le modifice țintele în timpul zborului – acest lucru va fi făcut de un sistem opto-electronic pentru transmiterea de imagini și informații. În același timp, rachetele VTRK nu vor fi vulnerabile în fața apărării antiaeriene și antirachetă, deoarece acestea sunt protejate față de expunerea electronică.

O astfel de cooperare strânsă cu cercetașii și UAV-urile va permite Iskanderului de buzunar să-și îndeplinească, cu succes, misiunile de a distruge țintele adversarului potențial, în profunzimea operațiilor ofensive ale diviziei – până la 100 de kilometri.

Noile complexe vor putea să execute atacuri asupra punctelor slabe ale apărării adversarului potențial. În primul rând, asupra statelor majore, punctelor de transmisiuni, raioanelor de desfășurare a rezervelor tactice, depozitelor și obiectivelor importante de infrastructură. De exemplu, asupra podurilor sau nodurilor de cale ferată, pentru a întrerupe aprovizionarea unei anumite grupări.

Ținte pentru aceste rachete pot fi aerodromurile, bateriile de complexe tactice de rachete antiaeriene, de artilerie sau artilerie reactivă, mașini de război electronic sau coloane de aprovizionare. Dar, dacă va fi necesar, rachetele vor putea lovi chiar și ținte mici, cum ar fi tancurile, fortificațiile și punctele de foc, direct pe câmpul de luptă. În raioanele de coastă, ținte ale rachetelor VTRK vor putea fi bărcile, vedetele și chiar navele adversarului.

În cazul descoperirii zonelor fortificate, VTRK vor putea să acorde sprijin marilor unități de infanterie moto. VTRK vor putea distruge efectiv nu numai fortificațiile de campanie, ci și pe cele din beton armat. Iskanderul de buzunar va sprijini cu foc desantul tactic aflat în elicoptere, grupele de cercetare, subunitățile de tancuri și infanterie moto, care fac manevre rapide pe flancuri.

În diviziile sovietice, funcții similare puteau fi îndeplinite cu sistemele de rachete balistice Luna și Tochka, în diverse versiuni. Acestea însă nu puteau fi numite miniaturi, deoarece se deplasau pe vehicule voluminoase, multi-axiale pentru teren. Există și o altă diferență fundamentală între ele – noile rachete tactice, spre deosebire de cele sovietice, nu vor fi purtătoare de focoase nucleare.

Expertul militar Viktor Murakhovsky consideră că noile complexe de mare precizie vor ajuta în mod serios unitățile de Forțe Terestre.

“Diviziile și brigăzile trebuie să aibă mijloace de foc proprii, care să fie capabile să execute atacuri de mare precizie în adâncimea întregii zone tactice. Și acum nu le au. Complexele Iskander-M funcționează la nivel operativ și nu sunt subordonate comandanților de divizii. Lansatoarele multiple de proiectile reactive Smerci au rază lungă de acțiune, dar nu dispun de rachete puternice de mare precizie. Acestea folosesc numai submuniții dirijate”, a precizat Murakhovsky.

Pentru noile rachete va trebui să se dezvolte o întreagă linie de încărcături de luptă. Va fi nevoie de muniții explozive, casetate, penetrante, precum și destinate țintelor îngropate, cum ar fi buncărele, a spus expertul.

Sisteme similare de rachete Spike NLOS întrebuințează acum armata Israelului. Acestea însă nu sunt atât de puternice și nu au bătaie lungă – raza efectivă de acțiune este de până la 25 de kilometri. Se presupune că, în acest an, o astfel de rachetă a distrus un complex sirian de rachete antiaeriene de tip Pantsir în cadrul uneia dintre bazele aeriene.

Sursa: iz.ru.