Pe fondul fazei finale de pregătire a formațiunilor Brigăzii 36 Infanterie Marină, Brigăzii 79 Desant-Asalt și Brigăzii 128 Asalt (Vânători de Munte) din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei (cu intenția confirmată a Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei de a întrebuința în sprijin forțe ale Brigăzilor 7, 40 și 299 de Aviație Tactică) pentru desfășurarea de acțiuni ofensive în raionul Istmului Telman, Statul Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse a trecut la acțiuni concrete de întărire fără precedent a grupării de trupe a Regiunii Militare Sud din Republica Crimeea, Ținutul Krasnodar și Regiunea Rostov.
Analiștii ruși apreciază că acesta este un semn bun în ceea ce privește schimbarea fundamentală a abordării de către Moscova a “problemei ucrainene”, deoarece, în cursul celor patru ani de existență ai “anarhiei de la Minsk”, partea rusă a oferit armatei ucrainene posibilitatea de a evolua de la o grupare armată dezorganizată, dezechilibrată din punct de vedere tactic și imperfectă din punct de vedere tehnologic, la o mare unitate operativ-strategică destul de modernă.
Potrivit anumitor estimări, în perioada actuală de pre-escaladare, Forțele Armate ale Ucrainei ar putea fi de patru până la șase ori mai numeroase decât corpurile de armată ale Republicilor Populare Lugansk și Donețk (incluzând detașamentele de apărare teritorială, rezerva Brigăzii 56 Infanterie Moto și rezerviștii din prima linie) și de aceea poate reprezenta o amenințare nu numai pentru Corpurile 1 și 2 Armată ale Republicilor Populare Lugansk și Donețk, ci și pentru subunitățile Forțelor Armate ale Federației Ruse dislocate în Crimeea, Ținutul Krasnodar și în regiunea Volga. Și aceasta nu este o afirmație făcută la întâmplare, ci o realitate obiectivă. Dar lucrurile pot să arate și mai sumbru.
Astfel, cele câteva zeci sau chiar 100 de tancuri T-80B/BV refăcute în ultimii trei ani (potrivit informațiilor din The Military Balance numărul total al tancurilor de acest tip aflate în conservarea Forțelor Armate ucrinene ar putea fi de 148 de unități), sunt capabile să se alăture primei linii de apărare a Brigăzii 1 din Slaviansk și a Regimentului 9 Infanterie Moto Mariupol-Khingan, iar, ținând cont de calitățile lor de viteză unice, datorate prezenței motoarelor cu turbine de gaz GTD-1000T / TF, acestea pot ca, în două ore, să avanseze către zonele occidentale ale șoselei Starobeshevo-Novoazovsk. Trebuie adăugate și noile proiectile reactive Olikha, calibru 300 de milimetri, intrate recent în dotarea subunităților de artilerie ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Și asta fără să se țină cont de disponibilitatea celor 80-90 de complexe de rachete tactice operaționale pregătite de întrebuințare de tip 9K79 Tochka și 9K79-1 Tochka-U, aflate la dispoziția formațiunilor militare ucrainene.
Acesta este motivul pentru creșterea semnificativă a regimentelor de rachete antiaeriene S-400 Triumf și a bateriilor de complexe de rachete și artilerie antiaeriană Pantsir-S1 în Republica Crimeea, precum și transferul urgent de echipamente auxiliare (este posibil să fie vorba despre sisteme automatizate de conducere Poliana-D4M1 pentru construirea unui sistem de apărare antiaeriană bazat pe rețea pe direcția aeriană nord) pe aerodromul din Dzhankoy, cu ajutorul a patru avioane militare de transport Il-76MD, sosite de la Anapa pe 06 decembrie 2018.
Dar, cel mai mare interes în cercul experților a fost reprezentat de o informație prezentată de site-ul liveuamap.com, care face referire la martori oculari. Este vorba despre un material video, care demonstrează că un nou divizion de rachete antiaeriene S-400 Triumf a fost desfășurat în raionul aeroportului Viokovo (în suburbia din nord-vestul localității Kerci, în apropierea șoselei de la gară).
În plus, față de completul standard al unui divizion, reprezentat de un radiolocator de iluminare și dirijare 92N6E, opt instalații autopropulsate de lansare 5P85SE2, un radar de descoperire pentru toate altitudinile pe unde centimetrice în banda C de tip 96L6-1, precum și o mașină de încărcare (3M) 22T6, atenția trebuie îndreptată asupra unor mijloace de radiolocație nestandard, asociate cu S-400.
În primul rând este vorba despre un radar pe unde decimetrice de descoperire prin raiolocație la distanță 59N6 Protivnik-G, reprezentat de o rețea de antene numerice în banda L, care pot descoperi și escorta ținte cu viteze ce pot atinge 2.225 de metri pe secundă, la o altitudine de aproximativ 200 de kilometri. Obiectele aeriene de mici dimensiuni, cu suprafața efectivă de reflexie de 0,1 metri pătrați (proiectile cu corecție de 300 de milimetri și rachete antiradiolocație), potrivit site-ului vko.ru, pot fi detectate la o distanță de aproximativ 165 de kilometri, în timp ce numărul de ținte de acest tip escortate simultan poate ajunge la 150 de unități. Un coeficent de atenuare mult mai mic a undelor electromagnetice în atmosferă, cu o lungime între 30 și 15 centimetri (1-2GHz), îi permite radarului Protivnik-G să atingă o distanță de descoperire a țintelor cu 30-35% mai mare decât radarele standard 96L6-1, aflate în completele S-400.
În al doilea rând, un alt radar modern, mult mai exotic, văzut în materialul video, este radarul de descoperire și escortare pe unde metrice 55J6U Nebo-U (Tall Rack în codificare NATO), reprezentat de o rețea de antene în fază numerice cruciform, în benzile HF (1,8-29,7 MHz) și VHF (136-174 MHz). Prezența unei antene verticale a altimetrului, cu o metodă îmbunătățită de procesare spațiu-timp a semnalelor reflectate din țintă, face posibilă detectarea și escortarea mijloacelor hipersonice de atac aerocosmice ale adversarului, cu suprafața efectivă de reflexie de 0,1 metri pătrați, la altitudini de 40-50 de kilometri, la distanțe de 175-200 de kilometri, cu emiterea simultană a indicării țintelor în avans către un beneficiar, precum punctul de conducere a luptei 55K6 al sistemului de rachete antiaeriene S-400. Deja după intrarea în punctul de conducere a luptei, coordonatele țintelor sunt transferate către radarul de iluminare și dirijare 92N6E pentru prelucrarea lor finală și inițierea interceptării de către rachetele antiaeriene 48N6DМ.
Rămâne de văzut care este motivul pentru care la sistemul de rachete antiaeriene S-400 dislocat în apropiere de Kerci au fost asociate complexe atât de sofisticate, ce lucrează pe unde decimetrice și metrice și sunt destinate pentru descoperirea unor mijloace de atac aerian de mare altitudine, care execută lovituri din stratosfera înaltă (peste 30 de kilometri).
Răspunsul este foarte simplu. Într-un alt material video, oferit de Biroul de Proiectare Luch din Kiev în aprilie 2018, pot fi observate testele de foc ale complexului Olikha, cu distrugerea unei ținte a adversarului. Un detaliu important este reprezentat de faptul că, segmentul final al traiectoriei are un unghi aproape vertical de 85-87 de grade, ceea ce arată posibilitatea de lansa un proiectil dirijat de 300 de milimetri de-a lungul unei traiectorii balistice sau cvasi-balistice, cu un punct culminant de peste 35-50 de kilometri. Astfel, Olikha nu pierde posibilitățile de dirijare în cele mai rare straturi ale stratosferei datorită prezenței unui bloc de peste 75 de suprafețe de control dinamice ale gazului, situate în fața centrului de greutate al proiectilului (ca la antiracheta MIM-104F PAC-3MSE).
În consecință, întrebuințarea masivă a acestor proiectile de către bateriile de artilerie reactivă ucrainene din raionul Kirillovka (coasta Mării Azov din Regiunea Zaporizhia), asupra infrastructurii de importantă strategică din Strâmtoarea Kerch, poate provoca o mulțime de probleme sistemului de rachete antiaeriene S-400 atunci când este detectată prin folosirea radarului pe unde centimetrice 96L6-1, când proiectilele se vor afla la o distanță mai mică de 100 de kilometri față de divizionul Triumf și până la intrarea în unghiul mort nu vor mai rămâne decât 30 de secunde.
În cazul radarelor pe unde mai lungi Protivnik-G și Nebo-U, descoperirea proiectilelor reactive dirijate Olikha se va face aproape imediat după lansare (la ieșirea deasupra Mării Azov). După aceasta, în urma indicării țintei, radarul de dirijare 92N6E va fi în măsură să preia și să escorteze mijlocul ucrainean de atac aerian, oferind echipajului Triumf o dată și jumătate mai mult timp pentru distrugerea țintei, decât ar fi fost posibil în colaborare cu radarul 96L6-1.
Este logic că eficiența sistemelor S-400 dislocate în apropiere de Kerci cu o asemenea configurație crește în mod considerabil, fapt ce permite asigurarea securității traficului maritim prin Strâmtoarea Kerci și securitatea vehiculelor care circulă pe Podul Crimeea.
Amenințarea unor atacuri de asemenea natură din partea Forțelor Armate ale Ucrainei nu pot, în niciun caz, să fie excluse, deoarece, în fiecare zi, retorica inadecvată a structurilor proguvernamentale din Rada Supremă, care aclamă declarațiile agresiv-isterice ale lui Poroșenko de la FoxNews, continuă să crească, fapt ce indică apropierea de o nouă provocare, în scopul prelungirii regimului legii marțiale și transferul tensiunilor în faza unui război la scară largă.
Comentariu remnmilitaryblog.com: În urma incidentului din Strâmtoarea Kerci din 25.11.2018, Federația Rusă a adoptat o serie de măsuri pentru întărirea structurilor militare dislocate în Republica Crimeea, Ținutul Krasnodar și Regiunile Rostov și Volgograd. În aceste zone au fost aduse noi mijloace tehnice, iar trupele se află în regim de pregătire pentru luptă intensificat.
Concentrarea atenției pe zona Strâmtorii Kerci arată faptul că partea rusă se pregătește, în primul rând, pentru respingerea unei încercări a Forțelor Armate ale Ucrainei de a recupera prin forță navele reținute în portul Kerci sau de a distruge Podul Crimeea.
Este de remarcat faptul că acțiunile ruse sunt preponderent defensive și nu există indicii de pregătire a unui atac al Federației Ruse asupra Ucrainei.
Însă, trebuie spus că orice acțiune cu caracter militar întreprinsă de Ucraina în această regiune se poate transforma rapid într-un conflict la scară largă între cele două state.
Chiar dacă Ucraina s-a întărit în ultimii ani din punct de vedere militar este totuși departe de o ripostă semnificativă împotriva unui colos precum armata Federației Ruse, care la rândul ei, s-a transformat, în perioada 2012-2018, într-o armată modernă, dotată corespunzător și instruită în condiții reale de luptă.