Alegerile din Ucraina se apropie, în mod inexorabil. Kievul amenință cu o nouă provocare de tip Kerci. În Donbas sunt aduse forte suplimentare ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Prestigioasa publicație americană The Washington Post scrie că “există o mare probabilitate de trecere către faza militarizată”, informând cititorii despre conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina. Și dacă așa se spune la Washington, atunci, cel mai probabil, așa va fi.

În cazul unei ofensive de amploare din partea armatei ucrainene în Donbas, Moscova va avea posibilitatea să aleagă între a sta deoparte, “a impune pacea în Ucraina” și “a rezolva definitiv problema Bandera”. Primul și al treilea scenariu sunt puțin probabile. Este posibil ca autoritățile de la Kremlin, ca și în cazul agresiunii georgiene din 2008, să se limiteze la descurajarea declanșării unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei. Există opinii pe Internet că acest lucru se va face rapid și ușor, având în vedere superioritatea Forțelor Armate ale Federației Ruse în ceea ce privește efectivele și supremația aeriană. Dar nu este deloc adevărat că oprirea armatei ucrainene va fi așa de ușoară precum pare.

Anterior, s-a vorbit despre forțele pe care Federația Rusă le are în apropierea frontierei ucrainene. Acestea depășesc în mod semnificativ, în ceea ce privește dotarea și efectivele, cele șase brigăzi ale Forțelor Armate ale Ucrainei pregătite pentru a ataca republicile autoproclamate din Donbas. De asemenea, aviația rusă depășește în mod semnificativ numărul și puterea Forțelor Aeriene ale Ucrainei și are experiență reală de luptă dobândită în Siria. Însă, experții militari pun în evidență, pe bună dreptate, factori importanți, care pot influența viteza “impunerii păcii” și prețul plătit de Forțele Armate ale Federației Ruse.

În primul rând, Forțele Armate ale Ucrainei dispun de forțe serioase de apărare antiaeriană. Acestea includ sistemele de rachete S-300PS și complexele Buk-M1, care pot să lupte nu numai împotriva Boeing-urilor civile, ci și împotriva aeronavelor militare. De asemenea, armata ucraineană are pe front complexe S-300V1 și sistemele vechi, dar capabile de luptă, S-200. O astfel de apărare antiaeriană densă poate reduce efectul superiorității aeronavelor rusești în aer.

În al doilea rând, datorită “acordurilor de la Minsk”, în ultimii ani, armata ucraineană a avut ocazia să se dezvolte liniștit și să construiască un sistem de apărare eșalonat. “Spargerea” acestuia va costa, de asemenea, mult sânge.

Prin urmare, experții militari consideră că este nevoie ca mai întâi “să se orbescă” și “să se asomeze” agresorul. Prima acțiune din întreaga operațiune de impunere a păcii împotriva Kievului va consta în utilizarea totală a mijloacelor de război electronic: la sol și în aer, inclusiv cu ajutorul aparatelor de zbor fără pilot.

În continuare, este recomandabil un atac asupra Donbas-ului cu lovituri de rachete din complexele Kalibr, Tochka-U și chiar Iskander-M. Flota rusă din Marea Neagră se poate alătura, de asemenea, suprimării activităților ofensive, prin lansări de rachete cu complexele navale Kalibr-PL și Kalibr-NK.

Abia după aceea, aviația poate intra în luptă. Avioanele Su-34 vor bombarda buncărele și punctele fortificate, iar cele de tip Su-25SM3 vor neutraliza pozițiile artileriei ucrainene. Avioanele de tip Mig-29SMT, MiG-31BM, Su-35S și Su-30SM le vor acoperi din aer. În cazul în care acest lucru se dovedește insuficient, vor fi conectate lansatoarele multiple de proiectile reactive, tunurile 2S35 Coaliția-SV și 2S17 Msta-S, precum și mortierele 2S4 Tulpan.

În circumstanțe favorabile, Forțele Armate ale Federației Ruse ar putea să nu fie nevoite să intre pe teritoriul Ucrainei, realizând finalizarea operațiunii de impunere a păcii cu ajutorul milițiilor din  Donbas.

Comentariu remnmilitaryblog.com: Analizând, din punct de vedere istoric, evoluția Forțelor Armate ale Federației Ruse, putem spune că acestea au făcut multe greșeli într-o serie de conflicte, precum Afganistanul, cele două campanii din Cecenia și chiar în războiul cu Georgia din august 2008. Aceste greșeli au costat scump Forțele Armate, care au înregistrat pierderi serioase. Ca urmare a lecțiilor învățate, pe măsura evoluției în timp, aceste greșeli au fost corectate, iar în conflictele cele mai recente din 2014 (Crimeea și estul Ucrainei) și 2015-2018 (Siria) nu au mai fost repetate și, în mod implicit, numărul pierderilor s-a redus considerabil.

Astfel, dacă analizăm extremele conflictelor moderne la care a participat armata rusă, adică Afganistanul și Siria, vom constata diferențe enorme în ceea ce privește pierderile. În timp ce, în primii trei ani ai războiului din Afganistan, au murit 4.800 de militari sovietici și au fost distruse peste 60 de tancuri, 400 de transportoare blindate și mașini de luptă ale infanteriei, 15 avioane și 97 de elicoptere, în cei trei ani ai operației din Siria, pierderile Forțelor Armate ale Federației Ruse se ridică la 112 persoane, din care aproape jumătate au murit în urma prăbușirii unor avioane de tip An-26 și Il-20. În ceea ce privește tehnica de luptă, au fost pierdute opt avioane, șapte elicoptere și unul sau două transportoare și automobile blindate.

Spre comparație, trebuie spus faptul că, în trei ani ai războiului din Irak (2003-2006), coaliția americană a pierdut 2.515 militari, din care 2.309 americani, 10-20 de tancuri Abrams, cîteva zeci de transportoare blindate, peste 50 de mașini de luptă ale infanteriei, 15 avioane și aproximativ 80 de elicoptere.

Referindu-se la campania siriană, președintele Comitetului pentru apărare și securitate din cadrul Consiliului Federației (camera superioară a Parlamentul rus), Viktor Bondarev, fost comandant al Forțelor Aerocosmice ruse, a declarat, la sfârșitul lunii septembrie 2018 că: “Operația contrateroristă rusă din Siria a demonstrat un lucru – am învățat să luptăm. La urma urmei, cel mai important criteriu al măiestriei militare nu constă doar în obținerea victoriei, ci și în prețul acesteia”.

Un alt exemplu de măiestrie militară este reprezentat de Crimeea 2014, când Federația Rusă a dezarmat trupele ucrainene importante dislocate în peninsula, fără să tragă un singur foc de armă.

Așadar, despre confruntarea actuală cu forțele ucrainene, care pare iminentă, se pot face o serie de aprecieri.

În primul rând, în ceea ce privește mijloacele de apărare antiaeriană deținute de Forțele Armate ale Ucrainei, trebuie spus că acestea sunt de producție sovietică sau rusească. Iar, în ceea ce privește furnizarea armamentelor la export, Federația Rusă are un principiu: capabilitățile tehnicii livrate altor state sunt net inferioare, celei de același tip destinată forțelor proprii. De exemplu, în cazul rachetelor, acestea au bătaie mult mai mică decât ale celor din dotarea Forțelor Armate ale Federației Ruse. În același timp, partea rusă și-a asigurat atuuri pentru situațiile în care va fi nevoită să lupte împotriva acesteia. În consecință, contracararea tehnicii militare de producție sovietică sau rusească din dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei, care este preponderentă, se va face cu ușurință.

În al doilea rând, un conflict între Federația Rusă și Ucraina se va încheia, în mod inevitabil, printr-o invazie terestră a forțelor ruse. Autoritățile de la Moscova nu vor ezita să ordone pătrunderea adâncă în teritoriul ucrainean, posibil chiar până la Kiev. Președintele Vladimir Putin, criticat din ce în ce mai des în ultima perioadă pentru modul în care a gestionat criza ucraineană, nu va pierde ocazia de a se revanșa prin rezolvarea definitivă a problemei.

Din ultimele declarații ale reprezentanților ruși, inclusiv a ministrului de externe, Serghei Lavrov, rezultă că Federația Rusă, iritată de acțiunile președintelui ucrainean, Petro Poroșenko, și de sprijinul acordat acestuia de statele occidentale, nu se mai mulțumește cu estul Ucrainei, ci se arată îngrijorată de soarta tuturor cetățenilor din statul ucrainean. În consecință, regimul Poroșenko trebuie răsturnat prin forță și impus un regim favorabil Kremlinului.

Ar însemna un astfel de scenariu declanșarea celui de-al treilea Război Mondial? Greu de crezut. În ultimul timp, din ce în ce mai multe state sunt dispuse din ce în ce mai puțin să sufere pierderi nu numai umane, ci și de ordin economic, pentru a rezolva problemele altora. Chiar și regimul american al președintelui Donald Trump, începe să renunțe la o serie de conflicte considerate, până la urmă, inutile și să se retragă din Siria și chiar din Afganistan.

În aceste condiții, deși actualul regim ucrainean se bucură de un sprijin real, la nivel declarativ, este foarte posibil să rămână singur, în fața amenintării ruse în cazul unui conflict armat. Ceea ce i se întâmplă acum lui Poroșenko i s-a întâmplat și lui Saakashvili, în Georgia, în 2008. A fost “umflat” de Occident, după care a fost redus la tăcere de partea rusă, fără să primească sprijinul atât de așteptat și, probabil, promis.

Sursa: topcor.ru.