De ce Lukașenko nu este Lukașescu?

În ultimele zile, a devenit la modă compararea președintelui actual al Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko, cu liderul României socialiste, Nicolae Ceaușescu, a cărui domnie s-a încheiat cu o revoluție, mult sânge și o condamnare la moarte de către tribunal. Dar această comparație este incorectă: criza din jurul lui Lukașenko seamănă mai mult cu situația unui alt politician – președintele venezuelean Maduro. Și asta este o veste proastă pentru opoziția din Republica Belarus.

Ca un fapt amuzant: numărul de căutări pe Internet cu numele de Ceaușescu atât în ​​Federația Rusă, cât și în Republica Belarus a crescut de mai multe ori în câteva zile. Caseta de căutare se deschide, pur și simplu, cu acest politician roman, iar în mass-media și pe bloguri este comparat adesea cu președintele actual al Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko, făcându-se referire și la posibila soartă similară a acestuia.

„Marele conducător” și „geniul din Carpați” a fost împușcat, împreună cu soția sa, în timpul revoluției române din 1989. Iar căderea sa a început cu un miting convocat în sprijinul autorităților. Discursul lui Ceaușescu nu a mers conform planului și acesta a fost huiduit de o mulțime imensă, iar la scurt timp după aceea a încercat să fugă din țară.

Luni, s-a întâmplat ceva similar în Republica Belarus. Deși muncitorii păreau că au fost selectați special pentru a se întâlni cu președintele într-un atelier separat al Uzinei de tractoare din Minsk, ei au întrerupt totuși discursul șefului statului cu fluierături și strigăte de „plecați!”.

După ce a prezentat o propunere de a-i se da „încă un an, bine, doi”, să adopte o nouă Constituție și abia apoi să organizeze noi alegeri prezidențiale, Lukașenko a părăsit fabrica cu elicopterul, iar muncitorii s-au alăturat grevei generale belaruse.

În București, fluierăturile s-au transformat rapid în lupte de stradă, adică asemănarea dintre cele două revoluții – română și belarusă – până acum se termină acolo unde începe. Dar, politica lui Lukașenko și a lui Ceaușescu au un lucru în comun – amândoi au încercat să „stea cu fundul în două luntrii” și „să sugă la două oi”.

Deși făcea parte din blocul sovietic al Pactului de la Varșovia, România socialistă se lăuda cu independența sa în politica externă. În ceea ce privește Moscova, Ceaușescu a acționat deseori aproape ca un dizident și nu a susținut multe dintre inițiativele acesteia (de exemplu, suprimarea „Primăverii de la Praga”). De asemenea, sub Lukașenko, Republica Belarus este membră OSTC, dar nu recunoaște Crimeea ca parte a Federației Ruse și flirtează constant cu Occidentul.

Datorită acestei naturi „multi-vectoriale”, americanii și europenii au acordat de bună voie împrumuturi României, cu care țara a fost reconstruită și ridicată dintr-o sărăcie cumplită. Însă, în timp, relațiile Bucureștiului cu Occidentul s-au răcit, au început să se facă presiuni asupra lui Ceaușescu prin dependența de fondurile externe, iar el a decis să plătească datoriile înainte de termen și, din cauza acestui fapt, republica a sărăcit din nou.

Aici se poate zugrăvi mult timp viața românească în condiții de deficit total, de absență completă a importurilor și de furnizare a apei și electricității către sectorul rezidențial doar câteva ore pe zi. Dar este corect să spunem că, în ciuda tuturor problemelor economiei sovietice de la sfârșitul anilor ’80, a fost un exemplu de prosperitate pentru români. În general, populația țării a avut motive întemeiate să nu-l iubească pe Ceaușescu, care a răspuns nemulțumirii crescânde cu „înșurubarea piulițelor”, represiunea țintită și întărirea cultului personalității. Cu toate acestea, regimul său a căzut nu din cauza unui impuls sincer al maselor, ci ca parte a unei conspirații a unor oameni chiar mai neplăcuți și mai cruzi decât „marele conducător” însuși.

Gazeta VZGLYAD a scris despre această poveste în detaliu, așa că acum ne vom limita la amintirea lucrurilor principale.

Revoluția, care în cele din urmă a costat peste o mie de vieți, a început cu o suprimare sângeroasă a protestelor de opoziție din orașul Timișoara. Militarii care au dat ordin să se tragă și cei care l-au împușcat pe Ceaușescu însuși pentru crimele împotriva oamenilor din Timișoara sunt aceeași.

Atât huiduielile împotriva lui Ceaușescu în piață, cât și ciocnirile ulterioare din stradă au fost provocate de conspiratori. Și chiar înainte de aceasta, populația a fost dezinformată în mod deliberat, cu pliante care arătau viața de familie a președintelui într-un lux fabulos și alte păcate fantastice.

Toate acestea nu sunt teorii ale conspirației, ci fapte stabilite de instanțele române. Unii dintre organizatorii acelor evenimente sunt deja în închisoare, iar procesul împotriva figurii centrale a întregii scheme – „mâna dreaptă” a fostului președinte Ceaușescu, Ion Iliescu – continuă, dar a fost amânat din cauza epidemiei de coronavirus. În perioada 1989-1996, acesta a fost președintele țării, iar România sub conducerea lui s-a democratizat în cele din urmă, dar participanții obișnuiți la revoluție se pot considera, de drept, de trei ori înșelați: după ce l-au înlăturat pe Ceaușescu și au preluat puterea în propriile mâini, Iliescu a suprimat cu forța protestele în desfășurare din republică.

Nimeni nu știe încă ce se va întâmpla cu Lukașenko. Cu toate acestea, nu se observă urme ale unei conspirații în sistemul pe care l-a construit; dimpotrivă, după ce a abandonat violența în stradă, acesta funcționează în continuare ca un ceas. Și dacă „marele conducător”, oricât de odios ar fi un politician, a fost o victimă calomniată a unei conspirații criminale și a unui omor brutal, atunci Bătrânul este de vină pentru problemele sale.

Prin urmare, situația lui este mult mai asemănătoare nu cu a lui Ceaușescu, ci cu a unui alt președinte dezgrațit, iar comparația cu acesta îi va plăcea cu siguranță. Este vorba despre Nicholas Maduro: de un an și jumătate deține puterea în Venezuela, deși străzile pline de oameni cer demisia lui, iar întreaga lume occidentală îl recunoaște ca președinte al unuia dintre cele două parlamente locale (unul pro-guvernamental, celălalt de opoziție) pe Juan Guaido.

Acest lucru a devenit posibil datorită loialității oficialilor de securitate venezueleni personal față de Maduro: a construit pentru sine, deși ineficient din punct de vedere economic, un sistem administrativ bine pus la punct. Toate acestea sunt valabile și pentru Republica Belarus a lui Lukașenko.

Aparent, această cale venezueleană Bătrânul o propune acum pentru sine: lăsați protestatarii să se ralieze, lăsați opozanții să facă grevă, dar oficialii vor lucra pentru el, iar armata și poliția îi vor proteja. La urma urmelor, alegerile au fost organizate devreme, adică termenul de cinci ani al lui Lukașenko expiră abia la sfârșitul toamnei, iar până atunci se pot întâmpla multe.

Opoziția din Republica Belarus riscă să fie atrasă în acest scenariu venezuelian, în care va pierde din cauza particularităților rivalului lui Lukașenko, Svetlana Tikhanovskaya.

Unul dintre motivele eșecului lui Guaido a fost acela că s-a bazat prea mult pe Occident și pe conceptul occidental de reconstruire a țării, adică, după standardele venezuelene, a luat o poziție radicală. Populația locală se teme sincer de privatizarea sectorului public și privește Statele Unite prin prisma propriei istorii coloniale. Nu cu mult timp în urmă, Washingtonul și Caracasul erau aliați, iar majoritatea venezuelenilor nu au vegetat ca în prezent – cu garanții de stat, dar în sărăcie absolută și fără scăpare.

Au existat asemenea momente și în istoria Republicii Belarus, care acum sunt practic uitate, însă regenții occidentali s-au apropiat deja de Tikhanovskaya, fără experiență în treburile politice, iar partea naționalistă și liberală a opoziției, inclusă în consiliul său de coordonare, îi impune o agendă rusofobă.

În alte circumstanțe, aceeși Tikhanovskaya ar fi putut susține renașterea guberniei Minsk – aceasta fiind și o problemă de regență. La urma urmelor, este o candidată extrem de tehnică, a cărei misiune este să convoace alegeri noi. Dar, perspectiva unor astfel de alegeri este încă vagă, iar pozițiile naționaliste și liberale extreme ale noului său anturaj ar putea să-i sperie pe unii dintre cetățeni să protesteze, imediat ce va trece amețeala de la primele succese în lupta împotriva lui Lukașenko.

Timpul a jucat de partea lui Maduro și este posibil să joace și de partea Bătrânului, căruia i se oferă încredere prin speranțele de tipul „vor obosi, se vor înfometa – și se vor dispersa”.

Cu toate acestea, președintele venezuelean are și un alt sprijin puternic: din partea unei laturi încă foarte semnificative și motivate a societății – săracii, care, dacă este necesar, sunt gata să-și apere favoritul pe străzi.

Această sursă de forță și legitimitate este ceva care nu este vizibil în cazul lui Lukașenko, ceea ce indică faptul că și cariera sa se îndreaptă spre un declin.

Singurele întrebări sunt legate de calendarul și prețul care trebuie plătit, dar în final, acesta poate deveni foarte mare atât pentru Bătrânul însuși, cât și pentru populația care s-a îndreptat împotriva lui.

Există și o altă paralelă pur teoretică între Lukașenko și Ceaușescu, pe care opoziția din Republica Belarus ar dori cu siguranță să o evite.

În pofida faptului că România modernă este liderul UE în ceea ce privește creșterea economică, iar mulți români își amintesc încă viața mizerabilă de dinainte de revoluție, atitudinea față de Ceaușescu în societate, cu mult timp în urmă, s-a schimbat de la puternic negativ la moderat pozitiv.

Conform sondajelor de opinie, după treizeci de ani de la moartea sa, acesta are un rating suficient pentru a câștiga sincer alegerile prezidențiale.

Sursa: iz.ru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s