Presa americană: SUA și Federația Rusă joacă “Puiul” în Marea Neagră

Jurnalul american The National Interest a publicat, în ediția din 08.08.2020, un articol semnat de Ted Carpenter, în care atrage atenția asupra faptului că, în ultimele luni, s-a produs un val de incidente alarmante între aeronave militare ruse și americane. Majoritatea cazurilor au implicat avioane de cercetare americane, care au zburat în spațiul aerian internațional situat deasupra Mării Negre, în apropierea coastelor rusești. Este vorba despre “o practică nesăbuită” a celor două state, care ar putea escalada cu ușurință într-o confruntare mai largă, foarte periculoasă.

Regiunea Mării Negre este, cu siguranță, epicentrul unor astfel de episoade. De exemplu, pe 30 iulie, un avion de vânătoare rusesc de tip Su-27 a interceptat două aeronave americane de cercetare. Potrivit oficialilor ruși, a fost a patra oară în ultima săptămână a lunii iulie, când în acel sector au fost surprinse avioane americane ce se apropiau de coastele rusești. O altă interceptare a avut loc pe 05 august și a implicat, din nou, două avioane de cercetare ale SUA. Analistul Jason Ditz de la site-ul antiwar.com a precizat că, deși oficialii americani nu au comentat prezența acelor avioane de cercetare, “se pare că SUA are un interes din ce în ce mai mare pentru Marea Neagră, pe măsură ce cresc tensiunile dintre Federația Rusă și România, stat membru NATO, pentru controlul acelei mări interioare”.

În urma episodului din 30 iulie, oficialii americani au afirmat că avionul rusesc Su-27 “a zdruncinat” aeronava americană, creând un pericol de siguranță inutil. Acest gen de plângere reprezintă răspunsul frecvent al reprezentanților americani la astfel de întâlniri. În luna ianuarie 2018, Pentagonul a afirmat că un avion de vânătoare rusesc s-a apropiat la cinci metri de un avion al Forțelor Navale americane, într-un incident deasupra Mării Negre. În mod similar, în luna septembrie 2016, Washingtonul a susținut că avion de vânătoare rusesc a zburat la zece metri de aeronave americane, pe care încerca să le intercepteze.

În fiecare an, există zeci, dacă nu chiar sute, de interceptări ale unor avioane militare ale SUA și NATO, nu numai în Regiunea Mării Negre, ci și peste Marea Baltică și zonele situate de-a lungul frontierei terestre dintre membrii NATO și Federația Rusă. În plus, incidente tulburătoare au implicat avioane rusești care survolau nave ale SUA și NATO.

Deși ambele părți pot fi învinovățite pentru afișarea unui comportament inutil provocator și periculos, Statele Unite merită cea mai mare parte a vinovăției. După cum a remarcat ABC News într-o anchetă din aprilie 2020 cu privire la astfel de întâlniri apropiate, majoritatea episoadelor au avut loc în Marea Baltică și Marea Neagră. Raportul a menționat în continuare că “oficialii americeni cred că întâlnirile strânse dintre militarii americani și ruși sunt încurajate de efortul Federației Ruse de a se reafirma militar în jurul granițelor sale”.

În mod garantat, aeronavele ruse au efectuat uneori abordări aeriene provocatoare la adresa teritoriului american, în special în apropiere de Alaska, iar frecvența acestui comportament pare să crească. Cu toate acestea, numărul acestor incidente este redus în comparație cu prezența militară americană de-a lungul graniței rusești și cu incidentele pe care le generează o prezență mai robustă. Cu alte cuvinte, majoritatea interceptărilor au loc lângă Federația Rusă și la mii de kilometri distanță de teritoriul american. Realitatea incontestabilă este că Statele Unite și aliații săi NATO “se înghesuie” spre Federația Rusă și nu invers, iar întâlnirile aeriene trebuie privite în acest context.

Se poate aprecia că liderii militari și politici ai SUA ar trebui să aibă o mai mare prudență. Este foarte puțin probabil ca informațiile culese de avioanele de cercetare care zboară în largul coastelor rusești să adauge atât de mult la informațiile deja disponibile de la sateliți, încât să merite riscul unei coliziuni și a unui pericol diplomatic și militar ce ar urma.

Oficialii actuali ar fi trebuit să învețe acea lecție din criza din aprilie 2001, care a izbucnit după ce un avion de cercetare american s-a ciocnit cu un avion de vânătoare chinez. Nu numai că pilotul chinez a fost ucis, dar aeronava americană a trebuit să efectueze o aterizare de urgență pe Insula Hainan din China. Zilele care au urmat au fost pline de tensiuni alarmante. Deși autoritățile de la Beijing au fost înțelepte, au escaladat confruntarea, refuzând eliberarea aeronavei și, mai rău, eliberarea echipajului. În cele din urmă, cele două guverne au ajuns la un compromis, administrația lui George W. Bush emițând o scuză ultra-vagă și echipajul putând să se întoarcă acasă. China a păstrat însă aeronava și tehnologia sofisticată a acesteia.

Poate cel mai ingrijorător a fost faptul că americanii anti-China au căutat să exploateze criza pentru a promova o politică externă generală mult mai dură față de Beijing. A fost tipic un articol al neo-conservatorilor William Kristol și Robert Kagan. Autorii au descris răspunsul de conciliere al SUA ca “o umilire națională”. Kristol și Kagan au văzut implicații mult mai largi și periculoase ale unei asemenea presupuse aparențe. “Întrucât chinezii înțeleg mai bine decât liderii americani, președintele Bush și-a dezvăluit slăbiciunea. Și a dezvăluit frica: frica de consecințele politice, strategice și economice ale întâmpinării unei provocări chineze. După ce a expus această slăbiciune și teamă, chinezii vor încerca să o exploateze din nou și din nou”.

Este un pariu sigur că, având în vedere extinderea actuală a ostilității față de Federația Rusă în rândul liderilor de opinie din America, actualele tipuri de șoim ar fi chiar mai susceptibile de a amplifica orice criză ce implică un incident similar. Ar fi o presiune politică și mediatică asupra Casei Albe pentru a lua o poziție fără compromisuri împotriva Moscovei și pentru “a se ridica în fața lui Putin”. Războiul rece deja periculos cu Federația Rusă s-ar putea transforma cu ușurință într-unul cald. Oficialii care autorizează zborurile provocatoare ale avioanelor de cercetare de-a lungul granițelor Federației Ruse joacă, la nivel internațional, jocul “de-a puiul”. Acesta este un joc în care două vehicule se deplasează unul spre celălalt pe un drum îngust. Șoferul care se întoarce primul pentru a evita o coliziune este considerat “pui”, adică un laș și un ratat.

Rezultatele jocului “de-a puiul” în care sunt folosite automobile au arătat prea des că acestea se pot încheia în mod tragic. Drept urmare, funcționarii militari și civili responsabili nu ar trebui să se comporte într-un mod atât de copilăresc.

Sursa: nationalinterest.org.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s