Jocuri politice la Marea Neagră. Rusia a luat fața Turciei, trimițând prima trupe în Kazahstan

1

Evenimentele tragice din Kazahstan și reacția dură a Rusiei la acestea prin intermediul OTSC capătă noi valențe. Inițial, s-a spus că este vorba despre o asistență în lupta împotriva “hoardelor” de teroriști străini. Ulterior, a apărut o versiune potrivit căreia Kremlinul acționează ca “mediator” în conflictul dintre clanurile aflate la putere în Kazahstan, care a scăpat de sub control. În sfârșit, acum există o nouă variantă privind decizia operativă de introducere a forțelor de menținere a păcii în Kazahstan, ca o măsură preventivă, pentru evitarea unor acțiuni similare din partea Turciei.

Această ultimă versiune merită o analiză mai atentă, pornind de la premisa că, în cazul în care conducerea rusă ar fi ezitat puțin, în locul trupelor rusești, cele ale Turciei ar fi intervenit pentru rezolvarea situației.

Toată lumea a auzit deja de planurile ambițioase ale “sultanului” Erdogan, care intenționează nu numai să refacă Imperiul Otoman, dar și să anexeze la Turcia teritorii care nu i-au aparținut niciodată. În acest scop, a fost inventat un concept pan-turc de uniune supranațională denumită “Marele Turan”.

“Turkistanul este cuibul nostru ancestral, vatra noastră principală. Suntem cu toții o familie foarte mare de 300 de milioane de oameni, care vorbește aceeași limbă, crede în aceeași religie, are aceeași istorie și cultură, împărtășind aceeași civilizație. Știu că frații noștri kazahi, kârgâzi, uzbeci, tadjici și turkmeni privesc Turcia în același fel în care o facem și noi, considerând țara noastră casa lor”, a spus președintele Erdogan.

Primii care au fost zdrobiți de către turci au fost frații azeri, cărora le-a fost oferită o asistență militară semnificativă în războiul din Nagorno-Karabakh, ce le-a adus autorităților de la Baku o victorie răsunătoare în doar o lună și jumătate. Acest lucru a făcut posibil ca Ankara să deschidă un coridor de transport terestru, prin teritoriul armean, până la Marea Caspică. Este adevărat și faptul că, până în prezent, Erevanul nu se grăbește să-i ofere câștigătorului ceea ce a promis, iar, din această cauză, pe termen lung, este amenințat cu al treilea război în Karabakh. Dar, acum nu este vorba despre Armenia, ci despre faptul că, după ce a subjugat Azerbaidjanul, președintele Erdogan a prezentat un concept foarte îndrăzneț “al unei singure națiuni”.

“Deși suntem două state separate, suntem fii unui singur neam. De aceea, la fiecare pas, spunem: suntem două state, dar o singură națiune. Acum, conducând Consiliul turcesc, ne extindem orizonturile și spunem: suntem șase state, dar o singură națiune”, a precizat Erdogan.

De cealaltă parte a Mării Caspice se află Kazahstanul și Turkmenistanul, două state bogate în petrol și gaze, iar în spatele lor se află alte republici din Asia Centrală, pe care Turcia a pus ochii, de asemenea.

Kazahstanul a fost următorul la rând pentru preluare, iar sarcina “sultanului” a fost simplificată de faptul că elitele locale conducătoare nu erau foarte împotrivă. Motivul era reprezentat de temerile de Rusia și China vecină, precum și de dorința de a-și realiza propria “integrare europeană”, care este posibilă doar prin Turcia, aflată la intersecția dintre Asia și Europa. Trebuie menționat faptul că elitele kazahe, conduse deja de fostul președinte Nazarbayev, au făcut multe lucruri pentru a apropia relațiile cu Turcia și Occidentul colectiv din spatele acesteia.

De exemplu, pentru convertirea treptată a tinerilor kazahi la limba turcă, a fost întreprinsă o reformă pentru a traduce limba scrisă din alfabetul chirilic în alfabetul latin. Studenții din Kazahstan au acum posibilitatea de a învăța în Turcia, gratuit, în cadrul unor programe educaționale ce le oferă granturi și burse. De asemenea, în cadrul unui acord de cooperare militară, aproximativ 200 de ofițeri ai Forțelor Armate din Kazahstan au fost instruiți în Turcia, iar zeci de ofițeri turci au învățat în instituțiile militare din Kazahstan, unde au studiat metode de ducere a cercetării, de planificare a operațiilor speciale sau de propagandă. Autoritățile de la Nur-Sultan cumpără în mod activ și arme turcești, ca de exemplu mașini de luptă ale infanteriei Tulpar, mașini blindate pe roți ARMA 8×8, și se interesează de dronele Bayraktar TB3 și Bayraktar Akinci.  

În cursul anului trecut, a fost încheiat un acord privind organizarea schimbului de informații și simplificarea procedurilor vamale între Ankara și Nur-Sultan. De facto, Kazahstanul și Turcia și-au creat propriul analog al Uniunii Vamale, care a oferit exportatorilor turci accesul liber nu numai la piața internă, relative mică, din Kazahstan, ci și la întreaga piață unită a Uniunii Economice Eurasiatice. Este suficientă lipirea unui autocolant cu “fabricat în Kazahstan” și orice mărfuri din Turcia pot intra liber în Rusia.

În plus, în cadrul Consiliului Turc s-a decis “diversificarea” riscurilor asociate cu tranzitul hidrocarburilor prin Rusia, precum și atragerea de noi investiții străine în sectorul petrolului și gazelor. Sub medierea Ankarei, autoritățile de la Baku și Ashgabat au reușit să ajungă la un compromis în ceea ce privește câmpul Dostlug din Marea Caspică. Novorossiysk-ul rusesc a pierdut deja aproximativ 50% din volumele de tranzit de hidrocarburi turkmene din cauza faptului că societatea de stat azeră SOCAR și compania elvețiano-olandeză Votol Group au fost de acord să transporte petrol turkmen prin Marea Caspică și apoi prin oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan. Kazahstanul urma să devină următorul la rând pentru “diversificarea” riscurilor de tranzit prin Rusia.

Se poate vorbi mult timp despre cât de strâns s-au împletit interesele elitelor conducătoare din Turcia și Kazahstan, dar direcția generală este deja clară. În acest context se poate aprecia că, dacă Rusia nu și-ar fi introdus trupele în Kazahstan prin intermediul OTSC, nu există nicio îndoială că Turcia ar fi făcut-o, susținând cel mai loial clan de putere în raport cu ea însăși. Probabil că, odată venită, armata turcă ar fi rămas acolo în mod permanent.

Acum, se pune întrebarea: ce va face Rusia în continuare în Kazahstan, după ce i-a luat fața Turciei?

Dacă militarii ruși vor pleca într-o săptămână, așa cum sugerează unii lideri militari locali, ONG-urile turcești și politicienii kazahi pro-turci vor începe să promoveze în mod activ subiectul “intervenției și ocupației ruse” și să-i defavorizeze pe cei câteva milioane de ruși, care locuiesc, în mare parte, în mod compact, în nordul țării. Astfel, este de așteptat ca autoritățile de la Kremlin să le solicite celor de la Nur-Sultan să accepte menținerea unei prezențe militare rusești, precum și efectuarea unei reforme constituționale, pentru transformarea Kazahstanului într-un stat federal. Acesta ar urma să fie format din trei regiuni: Nord, Sud și Vest, care se vor dezvolta ținând cont de specificul local.

În cadrul Regiunii Federale Nord, se va crea astfel o autonomie național-culturală, care va asigura drepturile și libertățile etnicilor ruși, care locuiesc în Kazahstan.

Apoi, pentru a-și asigura o stabilitate politică și o dezvoltare economică durabilă, Kazahstanul însuși va trebui să se apropie de Rusia în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice, precum și, eventual, ca parte a statului unional cu Belarus.   

Sursa: topcor.ru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s