În cadrul unei conferințe a Institutului de Cercetare a Apărării M. Parrikar din India, în care s-a discutat despre situația din jurul Ucrainei, comandantul Forțelor Navale ale Germaniei, viceamiralul Kay-Achim Schönbach, a declarat că Peninsula Crimeea nu va mai fi niciodată ucraineană. În opinia sa, statutul acesteia de regiune rusă este deja un fapt incontestabil.
Referindu-se la candidaturile statelor care doresc să adere la Alianța Nord-Atlantică, înaltul reprezentant militar german a spus că Georgia îndeplinește toți parametrii necesari, dar, cu toate acestea, primirea sa în NATO nu ar fi înțeleaptă.
Viceamiralul german a menționat că autoritățile de la New Delhi și Berlin ar trebui să coopereze mai strâns cu Moscova, care ar putea deveni un aliat puternic în confruntarea cu China. Acesta consideră că acordurile bilaterale între state sunt ineficiente, așa că țările ar trebui să se unească în asociații mai strânse.
Schönbach a admis faptul că pe continent va exista un conflict armat de anvergură. Însă, acesta nu se va produce în anii următori. Cel mai probabil, va avea loc peste 10 sau chiar 20 de ani. Până atunci, atât în Europa, cât și în Asia, se va acumula o masă critică de conflicte nerezolvate. Aceste se pot dovedi interdependente din punct de vedere politico-militar, cât și din punct de vedere economic.
Mai mulți jurnaliști germani l-au criticat pe comandantul Forțelor Navale pentru aceste declarații, afirmând că Rusia le-ar putea percepe ca pe o ligitimare din partea principalelor state ale UE a acțiunilor întreprinse în anul 2014.
Sursa rusească a reamintit faptul că, în luna martie 2014, a avut loc un referendum privind includerea Crimeii în compunerea Federației Ruse. În favoarea unui astfel de demers s-au pronunțat peste 96% dintre cetățenii peninsulei și peste 95% dintre locuitorii Sevastopolului.
Comentariu remnmilitaryblog.com: Opinia exprimată de oficialul militar german este una corectă și probabil este gândită în Occident de multă lume, care, deocamdată, se ferește să o spună cu voce tare.
Șansele ca Peninsula Crimeea să mai revină în compunerea Ucrainei sunt aproape nule. Ținând cont de investițiile făcute în ultimii de partea rusă și de evoluțiile din regiune, autoritățile de la Moscova nu vor mai accepta niciodată returnarea peninsulei.
Pe de altă parte, declarația comandantului Forțelor Navale ale Germaniei, coroborată cu alte acțiuni recente ale statului german, care refuză, de exemplu, să sprijine Ucraina, poate să prefigureze o nouă breșă în cadrul NATO. După ce Rusia a reușit să zdruncine unitatea Alianței prin apropierea de Turcia, s-ar putea ca Germania să fie al doilea stat membru care să iasă din rând. Probabil, ca și în cazul Turciei, partea germană privește mai degrabă spre avantajele economice decât spre cele militare.
În concluzie, se poate aprecia că arma energetică face mai mult decât toate armele din lume. Politica de rescriere a traseelor gazoductelor din Europa se pare că dă rezultatele scontate de către Vladimir Putin. După ce a distrus Ucraina prin reducerea și în perspectivă prin oprirea completă a tranzitului gazelor naturale, se pare că liderul de la Kremlin și-a câștigat noi prieteni prin construirea Turkish Stream (Turcia) și Nord Stream 2 (Germania).
Alte puncte slabe ale NATO care pot fi folosite de autoritățile de la Moscova pentru distrugerea unității Alianței sunt reprezentate de Ungaria și Bulgaria. Nu în ultimul rând, Franța ar putea să fie o verigă ce poate fi dislocată din lanțul aliat.
S-ar putea îndeplini astfel unele previziuni care spun că, în anii următori, ne putem aștepta la evoluții interesante, care vor determina o serie de jucători europeni să intre în sfera de influență rusă. Potrivit acestora, o serie de state s-ar putea desprinde de spațiul european și să intre în alianțe politice și militare cu Rusia și chiar cu China.
Bineînțeles că un rol important în toate aceste evoluții îl va avea în cele din urmă SUA, care, în ultimii ani, a reușit doar să împingă cele două mari puteri (Rusia și China) una spre cealaltă.
Asta doar de dragul Peninsulei Crimeea? Sau poate al democrației? Rezultatele dorinței de a democratiza cu forța anumite state se pot vedea cu ochiul liber în Irak, în Afganistan sau chiar în Libia și Siria.